Nu mai e, azi, un secret, pentru multa lume, ca ideea separarii puterilor in stat apare in opera ganditorului francez Montesquieu, “Despre spiritul legilor” (“De l'esprit des lois”), in secolul XVIII. La Bordeaux, orasul natal al autorului “Scrisorilor persane”, exista chiar o strada care poarta ca nume titlul cartii: Rue “L'esprit des lois”. La noi nici prim-ministrul liberal nu reuseste sa priceapa ce inseamna de fapt separatia puterilor in stat, considerand ca, daca justitia nu-i da raportul, atunci aceasta este o “superputere”. Nu, domnule Calin Popescu Tariceanu, daca justitia nu va da raportul pe cine ancheteaza, nu inseamna ca e o superputere, ci ca are, ca si guvernul, dreptul sa cerceteze independent de celelalte puteri si sa decida in consecinta. Aceasta este, ca sa vulgarizez pe inteles, esenta separatiei puterilor in stat. Nici guvernul nu e o “superputere” si totusi nu raporteaza justitiei ce are de gand, nici chiar Presedintia nu e o superputere, cum nici Parlamentul nu e.
Dl prim-ministru liberal ne-a tot scos ochii cu marea contributie a firmei dlui Dinu Patriciu la bugetul statului. Domnia sa, aflat din nou in confuzie intelectuala, crede ca ne mai aflam intr-un fel de sistem in care cetatenii sunt impartiti pe colegii: cei foarte bogati in primul “coledzi”, vorba lui Dandanache, cei bogati in colegiul doi, iar cei care au ceva, in cel de-al treilea. Sigur, daca ar fi asa, dl Dinu Patriciu ar fi probabil in colegiul zero. De protocolul zero se facea mare caz in cea mai impartita de fapt pe “colegii” societate, chiar daca se autoproclama cea mai dreapta dintre lumi. Protocol de gradul zero insemna, mai pe sleau spus, ca nu te puteai apropia de stabul respectiv la mai mult de o suta de metri. Asta era o democratie care a facut pui in mintile multor oameni de azi. Neasteptat este sa gasim o asemenea mentalitate la un om crescut intr-o lume care s-a opus educatiei comuniste, chiar daca nu a facut-o cu arma in mana. Uluitor este ca un prim-ministru liberal incearca sa justifice o comportare iesita clar din maneca bolsevica. Ceea ce, in evidenta disperare de cauza, vrea sa inventeze acum dl Tariceanu, si anume “informarea” guvernului despre anchetele pe care le desfasoara Parchetul, este tot in prelungirea mentalitatii clasei conducatoare comuniste. Daca Parchetul General va informa guvernul, atunci Prefectura din cutare judet va pretinde si ea sa fie informata cand nu stiu ce “demnitar” local va intra in vizor si asa mai departe, pana la primarul ultimului orasel unde functioneaza un procuror. Pai, veti spune, asa se intampla in comunism. Da.
Ceea ce scapa din vedere dl prim-ministru liberal este faptul ca, oricat de bogat si de important ar fi pentru bugetul tarii dl Dinu Patriciu, domnia sa nu este demnitar al statului. Asa ca degeaba facem dezbateri publice despre regulile de comunicare intre puteri, cand presedintele Rompetrol va mai fi chemat la Parchet, procurorii tot nu vor fi obligati sa informeze guvernul despre aceasta actiune. Iar dezbaterea publica nu mai are de ce sa fie organizata, pentru ca regula separarii puterilor in stat nu poate fi nuantata, daca vrem sa traim in democratie. Daca nu, atunci da.
In democratie, relatia intre puteri se mentine prin transmiterea de la una la alta a legilor. Sa nu se teama dl Tariceanu, justitia nu poate fi o superputere, din moment ce se conformeaza legilor votate de Parlament. Cat despre Guvern, acesta are alta treaba.
Comica situatie, nu? Prim-ministrul liberal lucrand la “democratia originala” a primului presedinte comunist liber ales.
