De ce se duce vechea generaţie de politicieni la pușcărie cu zâmbetul pe buze

Petrica Rachita Actualizat: 17.02.2015 - 22:52
Petrica Rachita

Marile dosare ale corupților din România ocupă agenda publică în ultimii ani mai mult prin sonoritatea numelor celor implicați decât prin sumele fraduloase implicate în respectivele cauze. Oamenii despre care presa a scris ani la rând că ar fi în spatele unor contracte și șpăgi de miliarde de euro ajung să fie condamnați la doar câțiva ani de pușcărie pentru sume și fapte derizorii în comparație cu prejudiciile reale aduse din poziția guvernamentală pe care au avut-o.

Share

Marile dosare ale corupților din România ocupă agenda publică în ultimii ani mai mult prin sonoritatea numelor celor implicați decât prin sumele fraduloase implicate în respectivele cauze. Oamenii despre care presa a scris ani la rând că ar fi în spatele unor contracte și șpăgi de miliarde de euro ajung să fie condamnați la doar câțiva ani de pușcărie pentru sume și fapte derizorii în comparație cu prejudiciile reale aduse din poziția guvernamentală pe care au avut-o.

Miron Mitrea este unul dintre politicienii dați acum exemplu pentru faptul că și-a dat demisia din Parlament și  a acceptat  cu ușurință sentința penală pe care a primit-o. Numai că pedeapsa de doi ani pe care o are de executat unul dintre cei mai influenți oameni din guvernul Năstase pare mult prea mică în comparație cu faptele pe care presa le-a semnalat în ultimii ani. Sute de milioane de euro au fost sifonați în mandatul de ministru al Transporturilor deținut de Miron Mitrea la începului anilor 2000 numai de la companiile publice de cale ferată. Anchete jurnalistice au arătat cum s-au vândut peste șaizeci de mii de vagoane la preț de fier vechi numai de la CFR Marfă. CFR cumpăra rochii de mireasă, costume de scafandru și alte lucruri complet  inutilizabile la prețuri chiar de o mie de ori mai mari. Sute de milioane de euro au fost plătite către firma Bechtel, printr-un contract secret și defectuos, pentru construcția unei autostrăzi fantomă. Cu toate acestea, Miron Mitrea a fost condamnat într-un dosar în care un funcționar de stat ar fi plătit renovarea casei deținută de mama fostului ministru. Atât. Prejudiciul pentru care a fost condamnat este, prin urmare, unul ridicol – de aproape o sută de mii de euro.

Dan Ioan Popescu, de asemenea fost ministru în aceeași guvernare Adrian Năstase, pare să fie destul de liniștit și a devenit un prosper om de afaceri, deși de numele său au fost legate marile privatizări controversate ale României dintre anii 2000-2004. Sub atenta lui supraveghere au fost vândute în condiții nu întotdeauna clare mari societăți ale statului precum Electrica, Distrigaz și Petrom. Unele dintre contractele de privatizare făcute sub mandatul ministrului economiei de atunci, precum cel privind Petrom, sunt ținute sub lacăt și astăzi, fiind secretizate încă de la momentul semnării. Conturile din Italia și alte țări ale  fostului artizan al marilor privatizări din România au fost verificate de Agenția Națională de Integritate și demnitarul s-a ales cu confiscarea ridicolei sume de două sute de mii de euro, pentru cheltuieli nejustificabile. Sumă o consider din nou ridicolă dacă ne raportăm la declarația de avere a lui Dan Ioan Popescu din 2005, depusă imediat după plecarea PSD de la guvernare. Fostul ministru și soția lui dețineau atunc cinci apartamente în București, zeci de hectare de teren intravilan în București, Ilfov și Prahova și bani în conturi ce depășeau trei milioane  de euro.

Dar cei doi demnitari nu sunt singurii care probabil consideră că au scăpat ușor din labirinturile justiției. Alți foști sau actuali miniștri al căror nume a fost vehiculat în presă ca fiind beneficiari ai marilor tunuri date în ultimii 25 de ani fie au fost uitați, fie au primit condamnări „suportabile”. Anchetarea și condamnarea corupților, petrecută ca un miracol în ultimii ani, nu poate fi considerat altfel decât benefică pentru România, reprezentând  începutul sfârșitului pentru grupările mafiote care au pus pe butuci  societatea românească postdecembristă. Semnalul transmis la nivel înalt are ecouri, dacă e să mă ghidez după faptul că în urmă cu zece ani, ca reporter sub acoperire, găseam aleși locali dispuși să comită o ilegalitate încă de la prima întâlnire. Acum, fie te refuză din start, fie așteaptă să te cunoască mai bine. Flagelul corupției nu este, desigur, eliminat, dar cel puțin frica de consecințele penale a crescut.

Relevantă este, în acest sens, și declarația lui Victor Ponta, care a susținut că funcționarilor din guvern le este frică să semneze acte privind investițiile de frica procurorilor. Dar sunt acești procurori și judecători suficienți de mulți pentru o societate atât de coruptă cum este cea din România. În 2015, bugetul pentru DNA, unul dintre cele mai eficiente parchete din România, a fost diminuat cu 30%, deși în ultimii doi  ani DNA a identificat și a cerut recuperarea a circa 500 de milioane de euro. Într-o societate ca a noastră, bugetul unor astfel de instituții ar trebui să fie dublat,  ca și numărul procurorilor desemnați să investigheze toate dosarele suspecte din ultimii ani. Numai așa s-ar putea face lumină în toate dosarele pe care până acum câțiva  ani le investiga doar jurnaliștii. Aceste anchete ale justiției  ar putea șterge zâmbetul superior al unor politicieni precum Miron Mitrea sau Dan Ioan Popescu.