O vorba inteleapta zice “Sa nu spui niciodata “niciodata”!”, dar sintagma a fost de atat de putine ori valabila pentru societatea romaneasca incat nu mai contine nici o urma de… intelepciune. Cu alte cuvinte, raspunsurile la problemele care ne-au tot macinat in acesti ultimi 16 ani nu au venit aproape niciodata de la cei care ne conduc. Se mai pot schimba lucrurile? Nu stim. Stim insa ca exista incercari. Asa cum a fost si cazul unui semnal tras recent de ziarul nostru, care a produs efecte cand ne asteptam mai putin. Discrepantele dintre sumele obtinute de statul roman in urma privatizarii uzinelor Faur, Republica si CSR Resita si valoarea despagubirilor juste obtinute de proprietarii de drept ai acestor societati nationalizate de statul comunist i-au pus in miscare pe deputatii din Comisia pentru politici economice. Acestia i-au chemat la audieri, cat de repede s-a putut, pe ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, pe presedintele AVAS, Razvan Orasanu, si pe presedintele Consiliului de Supraveghere al Fondului Proprietatea, Alexandru Paunescu. Problema pusa in discutie nu a fost, si probabil nu va fi niciodata, cea legata de valoarea despagubirilor, ci a contractelor de vanzare-cumparare pentru cele trei societati. Pentru ca mostenitorii marilor industriasi Malaxa si Auschnit au primit pentru Republica, Faur si CSR Resita, sub forma actiunilor la Fondul Proprietatea, 300 milioane de euro, iar statul roman a incasat din privatizarea celor trei intreprinderi de 30 de ori mai putin. Din pacate, audierile celor trei reprezentanti ai statului nu au reusit sa rezolve misterul discrepantelor. Ministrul Finantelor a spus ca institutia pe care o conduce nu a fost implicata nici in nationalizarea din '47, nici in privatizarea din 2002-2003 si, in general, conectarea unor fapte din prezent cu altele petrecute cu aproape 50 de ani in urma nu are nici o legatura cu realitatea economica. In privinta despagubirilor, legea este clara si stabileste nivelul acestora multiplicand valoarea activelor din anul confiscarii cu inflatia inregistrata de-a lungul perioadei, din acest punct de vedere Finantele, AVAS si Fondul Proprietatea fiind scutite de orice implicare subiectiva.
Nimeni nu a contestat reparatia la care este obligat statul roman. Ce este de contestat sunt numai privatizarile facute pe bani mult prea putini. De aceea acelasi ministru de Finante a sugerat fie sesizarea DNA, fie crearea a doua comisii de ancheta. Pentru ca, fara indoiala, cineva este responsabil. Povestile cu valoarea de piata a intreprinderii din acel moment, cu datoriile istorice neplatite, cu prabusirea cauzata de contextul economic nu-si mai au locul in cadrul unor explicatii privind privatizarile ieftine. Nu exista vina fara vinovati. Dupa '89, economia romaneasca a fost jefuita sistematic, iar electoratul a platit intotdeauna pentru jocurile Puterii. Dar niciodata in ultimii 16 ani Puterea nu a fost luata la intrebari. Unu-doi reprezentanti ai sai au fost rugati de cateva ori sa faca o plimbare la Parchet. Atat. Despre privatizari oculte s-a vorbit in permanenta. Asa cum se va vorbi, poate, in viitor si despre cartierele rezidentiale ce vor fi construite in locul uzinelor vandute.
Asa cum statul are o datorie morala in a repara nedreptatile facute de catre comunisti, acelasi stat le este dator si romanilor pentru saracia la care l-au condamnat autoritatile postdecembriste. Societatea romaneasca este avida de adevaruri, dar in acelasi timp a devenit si sceptica. Deputatii din Comisia pentru politici economice ar putea sa dea un semnal pentru ca sintagma “Sa nu spui niciodata “niciodata”!” sa redevina valabila.
