Există ceva care poate compromite şansele Partidului Democrat Liberal de a rămâne în prim-planul politic chiar mai mult decât impactul ultimelor măsuri de austeritate? Da. O înfrângere în alegerile din 2012 pentru Primăria Capitalei, pe mâna unui candidat derizoriu precum Silviu Prigoană.
Este evident că rezultatul alegerilor locale din primăvară va cântări mult în tendinţa electorală pentru parlamentare. Chiar şi în situaţia fericită în care PDL va reuşi să-şi păstreze majoritatea primăriilor importante şi chiar şi un număr rezonabil dintre cele mici, votul politic va fi determinant în favoarea Uniunii Social Liberale. Chiar dacă USL nu va trece de pragul psihologic de 50%, care ar consolida poziţiile lui Ponta şi Antonescu şi ar scuti cele două partide de riscul izbucnirii unor lupte interne, înfrângerea PDL se anunţă severă. Singura victorie care ar putea compensa într-o bună măsură imaginea de partid deja înfrânt, atât în ochii electoratului, cât şi în cei ai propriilor membri, susţinători şi sponsori, ar fi recâştigarea Primăriei Capitalei.
Indiferent cât de mult au încercat de-a lungul timpului candidaţii să se dueleze în “proiecte pentru Bucureşti”, în final bătăliile au fost pur politice. Iar cei care au devenit primari au fost recompensaţi, de fapt, pentru mesajul lor politic. Dacă ar fi fost altfel, nici Sorin Oprescu şi nici Vasile Blaga nu ar fi ajuns în 2008 în turul doi. Şi cu atât mai puţin ar fi fost ales cel care a propus cele mai fanteziste proiecte. Nu credeţi că au fost fanteziste? Mergeţi prin oraş şi vedeţi cu ochii dumneavoastră câte dintre propunerile lui Oprescu s-au materializat.
Recâştigarea Capitalei ar echivala pentru PDL cu refacerea legăturii cu majoritatea alegătorilor care i-au propulsat pe liderii partidului şi pe Traian Băsescu acolo unde sunt astăzi. Şi, implicit, o şansă ca aceşti alegători să nu aleagă să stea acasă la parlamentare, după cum prezic fără echivoc sondajele actuale. Primul şi cel mai important test pe care îl va da PDL este chiar desemnarea candidatului. În funcţie de omul care va fi ales să îl înfrunte pe Oprescu se va vedea dacă PDL a înţeles măcar în al doisprezecelea ceas care sunt cu adevărat aşteptările celor care au înclinat decisiv balanţa în favoarea lor în trecut. Care este profilul politic şi uman cu care se pot identifica mulţi dintre românii cărora le datorează funcţiile pe care le ocupă în prezent.
Până acum însă, PDL nu dă semne că a înţeles cu adevărat motivul pentru care a ratat Capitala în 2008. Candidatul care se bucură de cea mai mare susţinere în partid pentru a intra în competiţia de anul viitor este Silviu Prigoană. De altfel, acesta şi-a anunţat astăzi intrarea oficială în cursa internă. Alte nume vehiculate sunt Theodor Paleologu şi Costică Canacheu, însă lor par a le fi fost rezervate din start doar roluri de figuranţi. După cum recunoaşte chiar Prigoană: “Ca să existe competiţie în partid. Cum era să fie competiţie în partid cu un singur candidat? Ca să pară că e democraţie, ne înscriem mai mulţi”. O glumă. Dar nu una întâmplătoare.
Patron al unei firme de salubritate devenit vedetă peste noapte, la propriu, după ce a divorţat şi s-a împăcat de vreo 20 de ori cu soţia, în direct, la OTV, Prigoană a intrat în ring fluturând aceeaşi armă pe care şi Oprescu o mânuieşte cu dexteritate: miştocăreala. Şi despre care, probabil, Prigoană şi cei care îl susţin cred că i-a asigurat victoria împotriva lui Vasile Blaga. “Blaga era prea serios, prea ardelean. Bucureştenilor le plac ăştia buni de gură, mai şmecheri, mai miştocari, aşa ca ei…” Aşa sună, cu mici variaţiuni, explicaţia pe care şi-o pasau cu asiduitate de la unul la altul liderii PDL, în urmă cu trei ani, pentru a justifica înfrângerea unuia dintre “grei”.
Astăzi, ca orice prostie necontrazisă de nimeni la timpul ei, “explicaţia” a luat proporţii mitice. Adică a ajuns un fel de teoria lui Mitică. Din care rezultă că singurul arhetip politic care îi poate veni de hac lui Oprescu este demagogul simpatic, iresponsabilul bonom, hoţul care te consolează că ţi-a şutit portofelul cu o poantă deocheată, fantele de mahala. Doar pe ăştia îi votează bucureşteanul, spun fără ezitare sociologii partidului, care, în afara lui Oprescu şi Piedone, nu uită să îl includă pe lista candidaţilor cel mai bine poziţionaţi, cum altfel, pe “Piedone”.
Cât de falsă este această teorie ne-o demonstrează istoria. Oprescu a câştigat în turul II al alegerilor din 2008 cu 56% din voturi. Dar în condiţiile unei prezenţe la vot de doar 31%. Adică, a fost votat de 17% din totalul locuitorilor Capitalei cu drept de vot. Nu e puţin în vremuri de lehamite, ca dovadă că este primar. Dar nici atât de mult încât să concluzionezi sentenţios că numai un panglicar poate învinge un alt panglicar.
Cauza absenteismului-record de acum trei ani explică şi înfrângerea lui Vasile Blaga, dar mai ales de ce candidatul care ar putea să îl învingă pe Sorin Oprescu ar trebui să fie exact opusul lui Silviu Prigoană. Mulţi dintre votanţii din Capitală ai lui Traian Băsescu nu l-au văzut şi nu îl văd pe Vasile Blaga ca având aceeaşi încărcătură politică. În ochii lor, Blaga nu a fost niciodată mai mult decât un tovarăş vremelnic de drum, un rău necesar, un bun mânuitor al aranjamentelor necurate, dar de a cărui existenţă ar prefera să nu li se amintească niciodată. Idiosincraziile lui Băsescu le-au putut şi le pot tolera. Nu şi pe ale lui Blaga.
Aceiaşi oameni care au stat acasă atunci când a candidat Blaga vor sta acasă şi dacă în locul lui va fi Prigoană. Plus încă mult mai mulţi. Pentru cei care măcar respectau în Blaga seriozitatea şi serviciile aduse partidului şi lui Băsescu, Prigoană nu va fi niciodată mai mult decât un clovn care se visează săritor la trapez.
Nu îl vor vota însă nici cei care şi-au întors faţa de la PDL. Cei care sunt convinşi că o parte din dificultăţile economice nu erau inerente crizei şi că slăbiciunile lui Boc şi neprofesionalismul şi corupţia unor miniştri le-au agravat suferinţa. Ei au nevoie de un candidat miraculos ca să poată şterge cu buretele umilinţele ultimilor ani. Au nevoie de o promisiune extrem de convingătoare ca să dea PDL-ului din nou un cec în alb. Iar această promisiune nu poate veni decât pe singura idee care s-a dovedit întotdeauna irezistibilă majorităţii bucureştenilor: un autentic candidat anti-SISTEM.
Despre cine ar putea fi acest candidat, săptămâna viitoare.
