Aud in ultimul timp reprosuri de tipul “v-ati dat cu PSD, nu mai tineti cu ai nostri”, adica Alianta D.A. Reprosuri care se fac oricui isi pastreaza judecata fata de guvernanti, indiferent care dintre cele doua aripi este la putere. Pe vremea partidului unic circula un banc: “Ce este un deviationist? Un deviationist este acela care merge drept in timp ce linia partidului serpuieste”. Credeam ca nu poti deveni deviationist decat in era partidului unic.
Si care e motivul acestui repros, facut cu prea multa usurinta dupa parerea mea? Pai motivul este ca, dupa ce i-am criticat de i-am trecut Dunarea pe postcomunistii de la FSN, FDSN, PDSR, PSD, acum ne permitem sa avem obiectii si la PNL-PD-UDMR-PC. Parerea aceasta, a multor cititori de ziare, vine din ignorarea bazei criticilor pe care un ziarist le indreapta spre un anume partid, spre o anume guvernare. Adica se ignora principiile. Caci pe Cozmanca il critici nu pentru ca arata ca un activist de partid de pe vremuri, se exprima ca atunci cand chiar era asa ceva, ci pentru ca incearca, alaturi de altii asemenea lui, sa reinstaureze moravurile politice si economice ale acelei “iepoci” pe care a slujit-o. Si, iti spune cel care-ti face reprosul, nu se vede diferenta intre un Mitrea de exemplu si un Tariceanu? Se vede pana cand incep sa se vada si asemanarile. Pentru ca, oricat de domn ar fi dl Calin Popescu Tariceanu, tot a dat un telefon la Parchet, ca atatia din guvernarea dinainte de 2005. Ba, mai mult, se incapataneaza sa ne faca sa credem ca acel telefon era unul normal, exact ca un Mitrea sau un Cozmanca sau un Iliescu. Si atunci, la ce folosesc bunele maniere, limba romana in general corecta si nu de lemn pe care o vorbeste, daca la o adica persoana in cauza recurge la mijloacele omologate de o alta parte a spectrului politic? Cand Iliescu ii telefona procurorului general, asta era in firea lucrurilor, si unul si altul emanand din aceeasi caciula care tinea loc de creier. Dar asa, abia asteapta procurorul lui Iliescu sa-l reclame pe Tariceanu lui Basescu.
Ba, cand te revolti impotriva cuiva pe care l-ai votat sau l-ai sustinut, crezand ca va aduce o schimbare vizibila macar in moravurile politice daca nu imediat in starea natiunii, o faci cu mai multa inversunare, pentru ca ti-a fost inselata speranta. Daca de la pesedei nu te asteptai decat la ceea ce ti-au dat, de la ceilalti, asa-zisii de dreapta, asteptai altceva. Si asta te face chiar mai “rau” cu ei decat cu ceilalti. Pentru ca inseamna ca ei au uzurpat o incredere si au mai pus o piatra la scepticismul general, national, dar si personal. Corect ar fi ca acest fel de a judeca lucrurile sa-l aiba nu numai suporterii unor idei politice sau partide, ci chiar actantii, cu alte cuvinte cei din acele partide. E banal, dar as prefera ca o guvernare liberala sa fie mai severa cu un corupt liberal, o guvernare pesedista sa fie mai severa cu unul din partea sa si asa mai departe. Tocmai pentru ca strica imaginea partidului respectiv. Daca te poti bucura, pesedist fiind, ca un liberal sau pedist festeleste imaginea aliantei lor, mi s-ar parea normal ca, in aceeasi ordine de idei, pesedist fiind, sa te deranjeze mai tare coruptul tau. Dar, se pare, pana la dobandirea unei atare mentalitati, care pretinde putina viziune, dincolo de profitul imediat, si a unui comportament in consecinta mai trebuie sa treaca ceva apa murdara pe sub Dambovita. In paralel cu apele murdare politice, care se scurg in valuri si la suprafata.
Cu cine tin? Chiar asa, cu cine? Cu cineva care, desi face politica, nu uita de morala pentru toti, nu uita ca asta nu-l plaseaza deasupra nici unei legi.
