Craciunul de la Targoviste si urmarile sale

Nicolae Prelipceanu 27.12.2005 - 00:00

Craciunul in Romania de azi aduce aminte unei intregi populatii de o crima murdara, dar necesara. Inca din ziua de 25 decembrie 1989 am stiut cu totii ca o noua, nedorita, conotatie s-a adaugat celei traditionale, crestine. S-a si scris atunci, ...

Share

Craciunul in Romania de azi aduce aminte unei intregi populatii de o crima murdara, dar necesara. Inca din ziua de 25 decembrie 1989 am stiut cu totii ca o noua, nedorita, conotatie s-a adaugat celei traditionale, crestine. S-a si scris atunci, dar fara prea mare insistenta, ca, dupa ce clanul Ceausescu intinase valorile comuniste, cum a declarat dl Iliescu, acesta din urma se grabise sa intineze el insusi, mereu la concurenta cu celalalt, o sarbatoare cu adevarat sfanta pe-aici, prin patrie. Daca unor nostalgici ai literaturii dintre razboaie Craciunul le e un frumos titlu de carte, Craciunul de la Silvestri, din ziua de 25 decembrie 1989 avem in spate un Craciun insangerat, Craciunul de la Targoviste.
Acum, cand procurorul Dan Voinea incearca sa dezvaluie ce s-a intamplat de fapt atunci, dupa Craciunul de la Targoviste, dl Ion Iliescu tuna si fulgera din nou, cu aceeasi sclipire de ura in ochi cu care ii condamna pe legionarii cu steaguri verzi din Piata Universitatii. Contra lor si-a si trimis, imediat dupa acea declaratie, falangele mineresco-securiste, mai intinand cu asta si o intreaga categorie de oameni, muncitorii cei mai oropsiti si pana atunci din minele de pe Valea Jiului, unde se lucra in timpul dictaturii proletariatului in conditii de pe vremea cand proletariatul nu dicta inca.
Ce spune dl Dan Voinea dupa cercetarea dosarelor teroristilor au spus multi oameni din Romania inca din 1990. E drept, acestia aveau in sprijinul afirmatiilor lor mai putine date, mai putine marturii. In schimb, cunoscute fiind lumea si mentalitatea celor care au fost in fruntea asa-zisei revolutii, care a confiscat-o pe cea reala, s-au tras inca de atunci concluzii care se verifica astazi, dupa cercetari mai aprofundate. Acum nu mai poate fi negata concluzia procurorului, si anume ca n-au existat nici un fel de teroristi, ci ca a fost doar o instigare la omor, care venea chiar de sus, din fruntea noii puteri. Ne aducem cu totii aminte de apelurile de a veni la Televiziune sa o aparam cu arma in mana. Care arma? Cine avea arma in mana atunci se stie, se cam foarte stie, cum ar spune un poet de altadata. Masacrul inocentilor, inclusiv cel de la aeroportul Otopeni, a fost comandat, constient sau inconstient, dar tot vinovat, de sus, de la... cu voia noastra ultimul pe lista. Poate ca n-a fost decat o deruta de moment - sa-i dam Cezarului autoproclamat aceasta circumstanta -, dar oricum el este cel vinovat, mai putin daca a provocat inconstient masacrul si mai grav daca a stiut ce face. Turbarea de azi a dlui Ion Iliescu nu face decat sa confirme ipoteza procurorului Dan Voinea. Ex-presedintele declara ca va cere recuzarea acestuia. De altfel, dosarele revolutiei i-au mai fost luate dlui Dan Voinea de cate ori a venit aceeasi echipa din 1989 la putere. Dl Iliescu si ai domniei sale l-au tot recuzat pe acest procuror nesupus. Un lucru e cert, nu vom avea o democratie functionala in Romania decat atunci cand cercetarile penale vor continua, ca si alte proiecte de importanta nationala de fapt, indiferent cine va fi ales sa exercite puterea. Atata timp cat unii dintre cei care ne cer votul au ceva de ascuns - si inca atat de important - lucrurile vor continua sa schioapete aici, iar democratia va fi una de gazeta de perete, asa cum se obisnuia si in regimul celui ucis la Targoviste.
Dl Iliescu se supara cand aude de lovitura de stat. Nu e vorba, insa, aici, numai de prestigiul cuvantului revolutie in ochii comunistilor. E altceva - in timpul revolutiei un simulacru de proces ca acela de la Targoviste se accepta. Daca n-a fost chiar revolutie, atunci se pune in functiune legea. Acum, legea e pe urmele dlui Ion Iliescu si ale secundantilor domniei sale.