Pe romaneste, “coruptia celor mai buni este cea mai rea dintre toate”. Intr-un text pe aceeasi tema, scris sub pseudonimul Silence Dogood, Benjamin Franklin medita pe tema omului de stat ipocrit care isi ascunde propria coruptie sub masca moralitatii religioase. Cu greu poate fi imaginat un om politic care sa faca mai mult rau bunei-credinte publice.
La ceva asemanator vreau sa ma refer aici: la oamenii politici care, din rea-credinta, sau nestiinta, nu conteaza, distrug increderea celor care i-au ales dupa ce le-au promis Dreptate. Cel mai evident exemplu il constituie Conventia Democratica si presedintele Emil Constantinescu. CDR a venit la putere pe un val de entuziasm exceptional generat de promisiunea ca va aduce o revolutie morala in politica. Dupa patru ani, ideea de moralitate era compromisa, PNT-CD, pe drept sau nu, a fost pulverizat de pe scena politica, iar romanii s-au vazut in fata unei optiuni de cosmar: sa aleaga intre Ion Iliescu, un om ale carui maini sunt patate de sangele copiilor morti la Revolutie si in mineriade, si Corneliu Vadim Tudor, un bufon funest la curtea lui Nicolae Ceausescu. In 2000, coruptia PDSR-ului le-a parut romanilor oarecum mai acceptabila decat coruptia CDR, a celor care fusesera considerati odinioara “cei mai buni”.
Dupa mlastina morala a guvernarii Nastase, actuala coalitie a venit la putere promitand Dreptate si Adevar. Cu alte cuvinte, moralitate in politica. O prima lovitura ne-a dat-o Mona Musca. Nu o fi ea cel mai mare tortionar pe care l-a dat Securitatea, dar simboliza tocmai setea de dreptate si adevar a romanilor, iar prezenta sa – inca! – in viata publica este o jignire zilnica adusa acestor oameni.
In al doilea rand, atat PNL si PD, cat si presedintele Basescu au promis ca greselile din perioada CDR nu vor mai fi repetate. Or, astazi asistam la deja clasicul razboi intre Palate asezonat, mai nou, cu arome europene, dublat de un inevitabil conflict PNL-PD. Adica exact aceleasi greseli precum cele savarsite de CDR. Ne aflam in situatia de a fi aderat la Uniunea Europeana cu un guvern – din pacate, aici trebuie sa-i dam dreptate presedintelui – superminoritar. Pentru a putea supravietui, actualul guvern este obligat sa se bizuie in Parlament pe voturile Partidului Conservator si pe cele ale PSD. Atat PSD, cat si PC isi vor negocia voturile in schimbul unor avantaje, or, asta inseamna, inevitabil, compromisuri si coruptie. Nici PSD-ul lui Geoana si Vanghelie, nici PC-ul lui Felix Voiculescu nu dau doi bani pe reforma morala, pe Dreptate sau Adevar, pentru ca asemenea principii nu au figurat niciodata pe agenda lor. Dar alegatorii dau, iar PNL, ca principal partid de guvernare, risca sa impartaseasca soarta PNT-CD-ului si sa fie perceput drept cel mai corupt dintre cei mai buni.
De partea cealalta, nu cred ca PD ar trebui sa se bucure prea mult de necazul PNL. In primul rand, “asasinarea” PNL nu ar face bine nimanui, nici macar lui Basescu. Fara PNL, PD nu ar putea constitui in viitorul apropiat o majoritate parlamentara. Speranta ca Platforma Liberala sau, mai nou, PLD ar inlocui cu succes PNL, ca ar fi un PNL mai bun fara Tariceanu si Patriciu, este o mare iluzie. Nu cred sa existe foarte multi oameni in aceasta tara care sa fi ramas impresionati de daruirea lui Stolojan pentru valorile liberale.
2007 este primul an in Uniunea Europeana. In Romania aproape totul este de facut si anul acesta vor incepe sa vina foarte multi bani de la Bruxelles. Tentatiile in randurile politicienilor sunt enorme. Cu o Justitie inca fragila, si abuzurile e de asteptat sa fie la fel de uriase.
