Serviciile secrete controlează absolut totul în România și noi suntem captivi acestora orice am face, este o idee care se extinde tot mai mult în societate, grație unor jurnaliști și lideri de opinie “binevoitori”. Aceștia ne sugerează aproape zilnic, când nu ne spun de-a dreptul, că orice acțiune de-a noastră – votul masiv la prezidențialele de anul trecut sau ieșirea în stradă după tragedia de la Colectiv, de exemplu – a fost gândită cu mult înainte de atotputernicii agenți secreți, pentru care noi nu reprezentăm decât niște banale marionete ce interpretează naiv acest joc al umbrelor.
Dar, oricât ar părea de paradoxal pentru “deconspiratori”, vehicularea cu tot mai multă vehemență a acestui concept nu slăbește, ci, din contră, întărește puterea serviciilor secrete. Explicația e cât se poate de simplă. O persoană sau o instituție este exact atât de puternică pe cât credem noi că este.
Nu sunt naiv, e deja dovedit că multe dintre marile tunuri și afaceri controversate din România s-au făcut cu sprijinul sau cu îngăduirea diverșilor generali, colonei sau a altor grade din vechea și noua Securitate. Clasa politică, justiția și lumea presei sunt înțesate de ofițeri sub acoperire, cred asta, iar unele cazuri punctuale dezvăluite sau autodeconspirate ne și confirmă. Bugetele alocate multiplelor agenții de informații și puterea lor actuală depășesc cu mult granițele unei democrații reale.
Totuși, obsesia asta a unora, care poate fi bine intenționată, de a vedea numai conspirații mă enervează pe zi ce trece. Teama de serviciile secrete e precum teama de moarte. Desigur că toți murim, dar asta nu înseamnă că trebuie să rămânem încremeniți în proiect pentru că totul e deșertăciune, pentru că oricum pierdem. Așa și aici. Poate că serviciile controlează tot, poate că nu avem nici o șansă de câștig, așa cum susțin “deconspiratorii”, dar asta nu înseamnă că nu suntem datori să încercăm.
Credința că serviciile sunt prea puternice, credință pe care ne-o alimentează unii jurnaliști, nu face decât să-i demoralizeze pe românii, și așa tot mai puțini, care sunt dispuși să lupte pentru o schimbare reală în țara asta. Când ți se transmite zilnic că ești singur în fața unui mastodont, când ți se spune că orice ai face tu (protestezi, faci petiții, depui reclamații) câștigă oricum o putere ascunsă, parcă ți se face lehamite și lași totul baltă. De ce să te mai chinui, dacă nu ai nici o șansă?
Or, abia asta face cu adevărat puternice serviciile secrete. Să cedăm în fața fricii le permite acestora să câștige bătălia. Dar s-a dovedit de-a lungul timpului, inclusiv în România, că orice serviciu secret poate fi învins, fie în plan individual, dar mai ales colectiv. Poveștile celor care au păcălit Securitatea și au evitat să devină turnători, fără să pățească nimic, sunt multe și majoritatea credibile. Și dacă ei au reușit când erau cu adevărat puține portițe de scăpare, noi ce scuză avem acum?
De fapt, ăsta este mesajul ce ar trebui transmis de liderii de opinie care vor cu adevărat slăbirea serviciilor secrete: nu vă lăsați demoralizați de cei care vor să vă facă să credeți că nu mai avem nici o șansă. Protestați, dacă astfel credeți că puteți schimba ceva, scrieți petiții și plângeri penale, dacă credeți că ați identificat o infracțiune. E dificil, e greu, ni se pun multe piedici. Dar adevărul este că noi suntem mai puternici decât ei.
