Baletul retoric pe care îl execută de săptămâna trecută liderii PNL şi PC – atenţie! – pornit din iniţiativa celor din urmă, nu este o liniştitoare “gimnastică de televizor”, nici o furtună într-un pahar cu apă, ci involuţia normală a unei alianţe politice clădită pe baze nefireşti, atât din punct de vedere ideologic, cât şi moral.
La vremea respectivă, uimit de cât de rapid l-a cocoţat pe cele mai înalte culmi amatorismul multora dintre foştii lideri ai PNL, Crin Antonescu a găsit de cuviinţă să facă din partid preş la intrarea în sediul central al trustului Intact, cu scopul declarat de a ajunge, el însuşi, mult mai departe – la Cotroceni.
Drepturile şi obligaţiile au fost împărţite în mod injust: Crin a venit cu ambiţia, iar PNL cu efortul şi riscurile aferente (accidentele de muncă – în ultima vreme, tot mai dese şi mai grave).
Urmarea? Sub Crin Antonescu, liberalii au abdicat masiv de la doctrină, principii, statut, apoi s-au trezit pe post de zilieri la spălătorul de imagine al turnătorului Dan Voiculescu, în fine, s-au transformat în promotorii unor iniţiative legislative profund anti-reformă, preparate în laboratoarele GRIVCO, pentru a le da un damf de credibilitate, întrucât PC-ului i-ar fi fost imposibil.
Toate astea, pe linia ACD.
Pe de altă parte, nici celălalt pachet de concesii pe care PNL a fost nevoit să-l care în spate pe distanţe lungi, cel de pe relaţia USL, nu a fost mai puţin consistent.
E drept, combinaţiile lui Antonescu i-au adus pe liberali la guvernare, dar de la paritate la realitate e cale lungă, astfel că rezultatele împărţirii puterii cu PSD pot fi definite, în ceea ce priveşte PNL, printr-un singur cuvânt: remorcă.
După cum se ştie, acest instrument din lumea tractoarelor şi camioanelor nu se poate autopropulsa, iar când îl decuplezi în curbă intră, de regulă, direct în parapet.
Privind cu luciditate relaţia PSD-PNL, se poate conchide că liberalii sunt mai aproape ca oricând de un asemenea deznodământ, dar asta fusese deja anticipat.
Interesantă pentru momentul în care ne aflăm este, însă, deteriorarea în viteză a relaţiilor dintre PC şi PNL.
Trebuie luate în seamă trei elemente-cheie: cine sunt acuzatorii, care sunt acuzaţiile şi care a fost succesiunea atacurilor şi a reacţiilor la ele, din perspectiva poziţiilor pe care politicienii care s-au implicat direct în dispută o ocupă în ierarhiile PC şi PNL.
Primul a ieşti la rampă Bogdan Ciucă. “Nu funcţionează protocolul fizic, datorită problemelor de guvernare, problemelor locale. Avem o relaţie bună, dar nu funcţionează, motiv pentru care toate poziţiile, declaraţiile politice, interpelările, iniţiativele legislative pe care vi le prezentăm ca fiind ale PC sunt ale PC şi nu ale ACD-ului, iar PNL bineînţeles are poziţii proprii. Nici pe dânşii nu e cazul să îi întrebaţi dacă sunt ale PC”.
Ciucă nu este doar deputat al partidului controlat de Dan Voiculescu, ci şi purtătorul de cuvânt al formaţiunii. Formal, deci, omul care a iniţiat atacurile la adresa PNL este, alături de preşedintele în exerciţiu, cea mai avizată voce a PC-ului în spaţiul public. În general, purtătorul de cuvânt nu vorbeşte în nume propriu, ci al partidului/instituţiei pe care o reprezintă.
De aceea, devenea de la bun început greu de crezut că ofensiva la care s-a angajat PC-ul împotriva PNL, prin purtătorul de cuvânt Bogdan Ciucă, ar fi doar un bâzâit de muscă sau, cum i-a plăcut premierului să spună, “mici frecuşuri”.
Crin Antonescu nu s-a grăbit să comenteze acuzaţia, dar liberalii le-au dat replica partenerilor din ACD prin purtătorul lor de cuvânt, Mihai Voicu, aşadar omologul lui Ciucă: „Nu am fost informaţi în prealabil, din punctul nostru de vedere relaţia a funcţionat şi funcţionează normal. Sunt convins că există posibilitatea de discuţii la nivel de lideri, dar nu cunosc motivele de substanţă pentru care dl. Bogdan Ciucăşi PC au făcut acest anunţ”.
Probabil că liberalii au fost luaţi prin surprindere de atitudinea partenerilor, cel puţin aşa rezultă inclusiv din declaraţia lui Voicu.
Cert este, însă, că “Felix” a vrut mai mult, căci prea s-a chinuit să ajungă la Crin Antonescu.
De obicei, Daniel Constantin – ministru al Agriculturii şi preşedinte al PC – tace cu hărnicie şi, se ştie, iniţiativele sale politice sunt lipsite de liber arbitru sau, dacă admitem că el există, are totuşi alt nume – Dan Voiculescu.
De data asta, şeful de paie al PC a vorbit chiar mult.
La câteva zeci de ore după subalternul Ciucă, Daniel Constantin a spus două lucruri: a repetat că protocolul ACD nu funcţionează şi l-a arătat cu degetul pe Crin Antonescu, care ar fi ignorat problemele pe care conservatorii s-au tot căznit să i le pună în vedere. Ce s-a întâmplat? De fiecare dată, a primit replica de la omolog, Voiculescu scoţându-l astfel pe Crin din bârlog pentru a-l implica personal în ceea ce pare a fi o nouă bătălie “imorală” începută de Felix.
O bătălie care se află abia la început, în care Dan Voiculescu tatonează, deschide fronturi, dar lasăşi portiţe pentru retrageri tactice.
De pildă, şi Ciucă, şi Constantin, în ciuda declaraţiilor fără precedent la adresa liberalilor, au precizat, ca după dictare, că, deşi unele drumuri se despart, proiectele ACD şi USL rămân nişte experienţe dragi, sunt prioritare, stau în picioare, etc.
În lipsa unor informaţii ceva mai consistente, e prematur să ne lansăm în explicaţii docte cu privire la motivele pentru care Voiculescu a dat un astfel de semnal, până unde este dispus să meargă şi ce va obţine la final.
Ştim, însă, că fondatorul PC şi al trustului Intact este obligat să se adapteze rapid la noile paradigme – politică şi penală -, ne amintim că a mai făcut-o în trecutul recent.
Nu în ultimul rând, este tot mai evident că beneficiile politice şi cele de ordin personal, care ar fi trebuit să decurgă din asocierea cu Crin Antonescu, sunt incomparabil mai firave decât se aşteptase lumea.
Iar perspectivele sunt chiar mai neliniştitoare.
