Nu numai Traian Basescu a punctat la capitolul imagine, dovedind tarie si fermitate in deconspirarea Securitatii si scoaterea la lumina a dosarelor. Sontac-sontac, ceva puncte a acumulat si premierul Tariceanu. Vazand ca liberalii nu-si pot aroga meritul de a fi ei autorii scoaterii la lumina a rusinosului trecut, premierul s-a gandit ca, daca dovedeste si el fermitate in privinta curatirii PNL de cei care au avut angajament cu Securitatea, va avea de castigat. Excluderea Monei Musca si a lui Ioan Ghise s-a comis insa fara prea multa placere. Pe Musca, Tariceanu o respecta ca adversar. La acest capitol a punctat, intorcand situatia in favoarea sa, insa premierul continua sa greseasca in privinta anticipatelor, pe care le rejecteaza sustinand ca exista o majoritate care functioneaza. Cu numai cateva ore inaintea emiterii acestei impresii, tocmai avusese loc o alta runda de negocieri intre PC si PRM, unde s-a clocit un plan impotriva actiunilor Aliantei PNL-PD.
Daca tot au votat excluderea celor care au avut angajament cu fosta Securitate, liberalii ar fi putut aduce in discutie si alte nume, nu numai pe cele ale lui Ghise si Musca; poate ar fi trebuit sa se gandeasca si la Quintus ori Gheorghiof. Modul in care s-a procedat (nu trebuie ignorata nici nesanctionarea lui Patriciu, sponsorul PSD) demonstreaza ca, pe de-o parte, liderii PNL abia asteptau sa scape de Musca, sub orice pretext, pe de alta parte se vede ca Ghise a cazut cam ca… musca-n lapte. Sunt doua cazuri diferite, deci au fost doua feluri distincte de a reactiona. Musca nu a fost agresiva, a acceptat “sentinta”, chiar daca i s-a parut ca trebuia asteptat mai intai verdictul CNSAS. Din nou a explicat ca nu a realizat ca, semnand angajamentul, a colaborat cu Securitatea. Ciudata mai este viata! Si plina de mari surprize. Persoana care avea o foarte mare credibilitate atunci cand il critica pe Tariceanu a reusit intr-un final sa contribuie la inmultirea procentelor de imagine ale premierului, in vreme ce ale sale descresc. Daca Mona Musca nu se va retrage din prim-planul politicii romanesti o vreme, pentru reflectie, se prea poate ca orice parere critica va emite, dat fiind ca nu se mai bucura de incredere, sa fie receptionata exact pe invers. Daca Musca il critica astazi pe Tariceanu, probabil chiar pe drept, lumea nu o mai crede pe ea, ci pe liderul PNL. Ascunzand colaborarea sa cu Securitatea, si-a facut rau nu numai siesi. Ci si acelora care vor dori sa-i continue proiectele sustinand aceleasi idei. Asistam la o nesperata legitimizare a lui Tariceanu de catre propriul sau fost puternic adversar. Liberalii pot actiona cum poftesc in privinta deconspiratilor, insa de ce aceiasi lideri l-au trecut pe listele pentru Parlament inclusiv pe Ioan Ghise, desi omul le spusese totul inca de prin '92? Exclusul Ghise nu se lasa. S-a agitat pe tot parcursul Delegatiei Permanente. Ameninta cu dezvaluiri.
Daca liberalii aplica politica jumatatilor de masura, facand excluderi numai dintr-o anumita parte a partidului, democratii chiar ca n-au nici o treaba. Oamenii s-ar putea sa inceapa sa-i critice pe cei de la PD dand exemplul PNL, care se descotoroseste totusi de turnatori, indiferent de gradul de ticalosire, pe cand democratii asteapta sa vada daca oamenii lor cu probleme la dosar primesc sau nu verdict de politie politica. Asta in conditiile in care se vorbeste tot mai insistent despre faptul ca simpla colaborare cu Securitatea, instrumentul represiv al PCR, insemna in realitate politie politica. Democratii afiseaza o atitudine sfidatoare atunci cand vorbesc despre pastrarea unor ofiteri care au lucrat la Secu', in loc sa ofere macar explicatii credibile pentru fiecare caz in parte…
