Foarte incantate de prestatia lor, "autoritatile" au declarat oficial ca simularea facuta sambata pentru Summitul NATO a fost un succes. Evident, nici o lauda nu suna bine daca nu contine si o validare din partea unor straini. "La simularea de ieri au participat si oficiali ai securitatii NATO, care au remarcat capacitatea de coordonare a autoritatilor romane." Nu stim ce coordonare au urmarit oficialii NATO, dar stim ce a fost pe buzele soferilor care au facut o ora si jumatate, incolonati militareste pe o singura banda, intre Arcul de Triumf si Aeroportul Otopeni. A existat o sincronizare perfecta intre gandurile bolnavilor care au asteptat in zadar ambulantele blocate in trafic – carora nu li s-a permis sa utilizeze culoarele oficiale – si intre cele ale pasagerilor care au ratat cursele aeriene.
Este limpede ca "autoritatile" si noi, subiectii activitatii lor, avem cu totul si cu totul alta intelegere asupra cuvantului "succes". Faptul ca au reusit sa izoleze o fasie de 10 kilometri de asfalt, bulversand in schimb viata orasului, nu reprezinta nici o performanta. Sa indiguiesti cateva benzi cu paravane de plastic este floare la ureche. si Ceausescu putea face asta, cu singura diferenta ca ar fi preferat, probabil, sa planteze soimi ai Securitatii in loc de balize. Din motive de pret, in primul rand.
Performanta ar fi fost daca s-ar fi reusit asigurarea traficului oficial fara paralizarea orasului. Era imposibil? Bineinteles ca nu. Daca o conferinta internationala ar fi asa o problema gigantica, ar insemna ca Bruxelles-ul, unde sosesc zeci de delegatii oficiale zilnic, ar fi fost de mult un oras mort.
Se stie de mai bine de un an ca Romania va fi gazda Summitului NATO. Se puteau face multe in acest timp. Se puteau moderniza trasee alternative care sa permita accesul din nordul Bucurestiului si pe alte drumuri decat pe DN1. In locul solutiilor pompieristice se puteau dezvolta proiecte mai consistente, care sa rezolve problema pe termen lung. DN1 este un infern in fiecare zi, nu doar acum din cauza summitului. In loc sa aruncam banii in vant cumparand zeci de mii de balize din plastic (apropo, cat s-a platit pe ele?), putea fi largit si modernizat drumul de acces care trece prin Buftea si Mogosoaia. Se putea finaliza traseul dintre Aeroportul Baneasa si zona "Doi cocosi", la care se lucreaza in ritm de melc de zece ani. si multe alte proiecte de care auzim doar in campaniile electorale.
Din pacate, ambitiile aproape de zero ale "autoritatilor", superficialitatea si lipsa de creativitate in gestionarea situatiilor dificile nu se vad doar in managementul logistic al summitului.
Una dintre problemele de mare sensibilitate care vor fi repuse pe tapet, indirect, dar foarte puternic, cu ocazia intalnirii NATO este relatia Romaniei cu Rusia. Agenda tarii noastre pentru summit, asa cum ne-a fost transmisa ea, mai mult sau mai putin voalat, de catre presedintele Basescu, se bazeaza pe o suma de pozitii, in mai multe chestiuni importante, care au ca numitor comun in fundal perpetuarea unei relatii reci cu Rusia.
Pozitia presedintelui are mare priza la foarte multi romani. Probabil ca asta il si inspira. Resentimentele noastre fata de urmasii Uniunii Sovietice au foarte multe si dureroase argumente. Iar evolutia Rusiei lui Putin nu este in nici un caz de natura sa le neutralizeze. Ba din contra. Cu toate acestea, intre tafna presedintelui si vocile care deplang deloc dezinteresat lipsa bunelor relatii cu Rusia, din ce in ce mai sonore in ultima vreme, exista o cale de mijloc. Indiferent daca tonul intepat cu care Traian Basescu vorbeste de fiecare data cand se refera la Rusia are sau nu la baza inclinatia sa catre populism, chestiunea este mult prea importanta pentru a fi tratata doar in cheia ingusta a unei iritari istorice.
Nici o miscare politica nu poate fi un cap de linie. Pentru ca nu exista capete de linie in politica internationala. Intotdeauna mai urmeaza ceva. Reactie si contrareactie. Romania ce asteapta de la politica sa regionala, care deocamdata se rezuma doar la maraieli fata de Rusia? Aplauze de la americani? Nu prea se leaga. Chiar si SUA se afla intr-o permanenta constructie cu fostul sau dusman de moarte, in ciuda declaratiilor ostile pe care si le plaseaza constant. Daca la nivel micro vedem doar o permanenta hartuiala, in perspectiva istorica lucrurile avanseaza si nu doar in favoarea unei singure parti. si unii, si ceilalti cedeaza intr-o directie pentru a castiga intr-o alta.
Cel mai bun exemplu este anuntul presedintelui Bush ca dupa summit se va intalni cu Vladimir Putin pe terenul acestuia. Intr-o logica a tafnei, acest lucru ar fi de neconceput – dupa ce dai un semnal ca esti pregatit sa primesti in NATO doua foste dominioane rusesti precum Ucraina si Georgia ar trebui sa te intorci pe calcaie si sa-i arati spatele celui pe care tocmai l-ai palmuit. Intr-o logica a politicii pragmatice, o miscare care iti tensioneaza relatia cu o tara este urmata obligatoriu de un gest – chiar daca doar de curtoazie – care sa o detensioneze. Asa se construieste o relatie pe termen lung.
Dezinteresul presedintelui Basescu pentru o intalnire bilaterala Romania-Rusia cu ocazia summitului denota mai degraba lipsa unei strategii inteligente de relansare a relatiei cu aceasta tara pe alte coordonate decat cele care ne-au traumatizat: victima-agresor. Este o pozitie simplista, care nu tine seama de context. Rusia a fost si este o prezenta importanta in Europa. Daca ii intoarcem spatele, nu inseamna ca va disparea. Din contra, o vom ambitiona sa se insinueze si mai mult in economie si in politica prin canale subterane. Pentru ca, fara sa ceara voie nimanui, capitalul rusesc este deja prezent in Romania si se dezvolta surprinzator de armonios.
Intocmai ca sefii politiei, multumiti ca au reusit sa tina cu dintii de 10 km de asfalt, probabil ca dupa Summitul NATO si presedintele ne va spune ca a fost un succes. Un succes in urma caruia ne vom alege concret cu ce? Succesul inseamna dezvoltare, fluenta, normalitate, nu blocaj. Inseamna progres. Inseamna rezolvarea prin solutii ingenioase a unor probleme ce pareau insurmontabile. Un presedinte de succes, ca si un manager de succes, este cel care reuseste acolo unde predecesorii sai au dat gres.
