Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dinozaurii nu vor terapie cu plasmă

Marius Ghilezan 08.04.2020 - 10:28
Marius Ghilezan

Multe sisteme medicale din lume administrează pacienţilor infectaţi cu SARS-CoV2 şi aflaţi în stare critică plasma hiperimună, colectată de la oamenii vindecaţi de teribilul virus.

Share

Am fost şi noi în pas cu marile puteri ale lumii cel puţin câteva zile. O companie privată românească, Besmax Pharma Distribution SRL, a semnat un protocol cu Ministerul Sănătăţii, la începutul lunii aprilie, pentru  donarea echipamentelor de plasmafereză și 3.000 de kituri de colectare de plasmă, exact în perioada când agenţia americană FDA (The Food and Drug Administration), un fel de Agenţie Naţională a Medicamentului, recomanda folosirea plasmei convalescente pacienţilor aflaţi în stare gravă.

Minţile funcţionăreşti nu pot procesa la viteza propagării pandemiei

Primul pacient american, vindecat de COVID-19, a donat sânge. Menachem Mendel Mangel are 21-year. E din Brooklyn.

Deci să recapitulăm. O firmă românească face o donaţie, nu mică, de peste 100.000 de Euro sistemului public de sănătate şi unora le miroase a vindere de ţară.  

Scopul donației era să asigure accesul pacienților români infectați cu SARS-CoV2 la tratamentul cu plasmă umană hiperimună, colectată de la convalescenți, la fel ca pacienții din alte țări, ale căror sisteme de reglementare au autorizat acest tratament salvator de vieți.

V-aţi fi aşteptat ca miraculoasa procedură să intre, cum s-ar zice, în pâine? Că printr-o maximă celeritate, funcţionarii ministerului ar fi scris ghidurile terapeutice şi le-ar fi transmis Spitalelor de Boli Infecţioase? Din contră.

Birocraţii nu au chef să scrie ghidurile

Cum n-a văzut decât Iohannis elefanţii, aşa şi ministrul sănătăţii ghidurile. El ştie cum e treaba. Cunoaşte taina salvării de vieţi. A accesat rapid la noua terapie. Dar nu e destul. Păi degeaba ştie Tătaru, dacă turcul din funcţionărime e tot pe covoraş de câteva zile.

 Când ne-am fi aşteptat ca sistemul medical să fie înzestrat cu echipamentele de colectat sângele cel bun pentru hrănirea celui rău, s-au trezit dinozaurii sistemului naţional de transfuzii să scrie delaţiuni, să ridice poporul la luptă, cum că ei înzestraţii cu solzi şi cantastinaţi odată nu au fost implicaţi, că nu li s-a cerut părerea.

Cucoanele vechi din sistem vor proceduri

Lumea medicală îi ştie. Retrograzi, ce-şi zic şefi prin sistemul naţional de luat sângele românilor sănătoşi, sar să desfinţeze iniţiativa. Fac scurtă la mână sifonând. Din mama filatoare şi tată turnător, a ajuns una şefă de-şi înalţă mai sus nasul decât cocul. Se smiorcăie sub anonimat – că aşa e în civilie - şi zice că nu e întrebată. Invocă procedura, ca-n Caragiale. Două steaguri la primărie, două la prefectură... De aici întreaga năduşire epistolară. Zoe, fii bărbată! I-aş zice, dacă aş fi organul de decizie.

 

“Administrarea de plasmă convalescentă a ameliorat atât starea clinică a pacienților cât și parametrii de oxigenare și scorul de gravitate”, susţine profesorul Bubenek

 

Oamenii mor prin spitale, iar ministrul ar trebui să se ocupe de procedurile recomandate de leucocitele din hematomul sistemului zis naţional de transfuzii? E stare de urgenţă, duduie, colofilă. Treci şi mângâie pisica de pluş!

În spatele scriitoresei certate cu gramatica stă o pleiadă de dinozauri ce-şi zic manageri. Pentru a nu li se recunoaşte solzii vetuşti, moşteniţi de pe vremea lui Ceaşcă, acum s-au travestit în pangolini. Ei varsă foc. Tună şi fulgeră. Vor avizări, comisii, comitete, în care ei să dea verdicte. Ucazuri, ca pe vremea plăcută lor.

Ce se ascunde în spatele stagnănării şi al pusului de piedici?

Solzii lor, ai celor uitaţi în sistem, ascund un interes. Că nu de invidie ies la bătaie. Două mari corporaţii mondiale, specializate în prelucrarea derivaţilor din plasmă, le mai lasă câte ceva sub solzi, aşa ca o atenţie. Ieri un Kent, azi o tacată. Circuitul firesc al bunurilor în natură.

Numai că acum nu e timp de ascultat pangolinii. Se zice că aceste fiinţe ar fi fost poştaşii ducerii coronavirusului din peşteri pe masa de peşte din Wuhan. Tot în sistem se mai spune că dinozaurii ar face orice numai să rămână ei la pupitrul de comandă al preluării sângelui donat.

Lăsând deoparte particularii lumii crescute cu “un Kent să mai vin,” acum evoluând la stadiul de saltimbanci ai corporaţiilor mari occidentale, ar trebui invocat Marin Preda de dimineaţă până seară. “Timpul nu mai are răbdare.” În spitale unii mor, deşi există o ultimă soluţie.

Plasma e "state of art," la italieni

Cercetătorii italieni consideră că folosirea plasmei convalescente e “state of the art.” Ceva mai mult decât neaoşul “ţâţă de mâţă.”

Cum se recoltează plasma de la oamenii vindecaţi?

Orice bolnav dezvoltă la viruşii gripali o serie de anticorpi. Mai precis, organismul îşi instruieşte, cu putere de la Dumnezeu, apărătorii naturali să lupte. Îi înzestrează cu deşteptăciune şi instrumente specifice distrugerii inamicului. Un om vindecat are gardieni pregătiţi pe care îi poate transfera şi altor organisme mai firave.

Aici intervine procedura de colectare a plasmei convalescente, astfel denumită de către autorităţile federale americane. O denumire cam neinspirată, aş zice eu, dar nu e timp pentru farafastlâcuri imagologice.

Bolnavii grav răpuşi la pat vor anticorpi. Suferinţa îi cere.  

Ce e interesant e că cercetătorii italieni, nu sculer-matriţerii din sistemul nostru zis naţional de transfuzii, deveniţi peste noapte turnători, au descoperit că cea mai bună plasmă e a conaţionalilor vindecaţi care au trăit şi locuiesc în preajma celui în situaţie gravă. Mai pe româneşte spus, încă o probă, de la Dumnezeu, că sângele apă nu se face.  

 

Dreptul la viaţă e un drept constituţional

Dacă unuia i-a dat Dumnezeu zile, niciunde nu scrie că o mână umană poate să o ia altuia. Dinozaurii s-ar da de-a dura să nu funcţioneze noul mecanism.

Pentru unii mai există o şansă. Poate una din zece. Dar fiecare fiinţă are dreptul nu numai la ultima împărtăşanie, ci şi la ultima speranţă. Nu e un principiu metafizic. Ci un drept constituţional. Dreptul la viaţă.

Irinel Popescu: "Chinezii au folosit plasma atunci când nu mai puteau controla infecţia cu medicaţia obişnuită"

Chinezii au recurs la această terapie atunci când niciun tratament retroviral nu mai funcţiona.

 

“Timpul mediu de la apariţia primelor simptome la aceşti pacienţi şi momentul administrării plasmei a fost de 16,5 zile; s-a recurs, deci, la această soluţie relativ tardiv şi atunci când evoluţia bolii era în continuă agravare şi nu putea fi controlată cu medicaţia obişnuită”, scrie profesorul Irinel Popescu pe site-ul covidplasma.ro.

Tot pe aceeşi sursă, putem lectura interpretarea studiului a doi mari profesori de la Johns Hopkins şi Albert Einstein College of Medicine, distinşi epidemiologi care ne aduc aminte că plasma umană era folosită chiar şi în timpul gripei spaniole. Arturo Casadavell și Liise-anne Pirofski pledează pentru o intervenţie cât mai timpurie în tratamentul bolnavului, ei fiind convinşi că efectele adverse pot fi nesemnificative.

Momentan nu există studii aprofundate, dar se ştie din imunologie că tratamentele cu anticorpi umani au dat mereu rezultate în lupta contra infecţiilor.  

Din studiile publicate în revistele de specialitate, toți pacienții s-au vindecat după maxim 7 zile de la administrarea de plasmă hiperimună colectată de la pacienți convalescenți. NU merită şi românii, cărora nu li se mai dă nicio şansă, la o ultimă soluţie?

Un mare boss, se spune prin lumea infecţioniştilor, aflat în stare de ventilaţie, ar fi spus că dă oricât numai să i se aducă şi lui o pungă de sânge.

Rămâne să vedem dacă diogenii din butoiul de sânge românesc îşi vor da şi ultimul pahar pentru salvarea celor grav afectaţi sau funcţionărimea va bea titrul, acea cantitate dintr-o substanță activă, exprimată în grame, conținută într-un mililitru de soluție, în loc de cafeaua din lunga pauză de aflat în treabă.

Biruie dinozaurii sau raţiunea celor care-şi dau seama că timpul nu are răbdare?

 

Comentarii

loading...