De la Petrache Poenaru și Virgil Păunescu nu vin moștenirile Anuței

Marius Ghilezan Actualizat: 26.01.2021 - 14:05
Marius Ghilezan

Inventatorii români nu s-au bucurat niciodată de susținere în propria țară. Au trebuit să plece în afară sau să li se fure brevetele. Printre români, memorabile rămân însă succesele spălătoreselor de nemți și austrieci.

De la Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, până în ziua de azi, când lui Virgil Păunescu i se refuză ajutorul pentru vaccinul împotriva COVID-19, succesul Anuței din Banatul montan e de poveste.

Înainte de afla cum fata simplă de la țară a ajuns milionară, reluăm ultimele întâmplări.

Știrea că Universitatea din Tübingen (Germania) trece vaccinul, bazat pe aceleași principii ca ale celui dezvoltat de către echipa de la OncoGen din Timișoara, la faza de testare, provoacă revolta internauților români.

Profesorul timișorean, Virgil Păunescu, la fel ca altă data Nicolae Paulescu, nu se bucură de susținerea guvernului.

Formula vaccinului făcută public încă din februarie 2020

El face public design-ul vaccinului, încă din 8 februarie 2020, când încă nu era declanșată oficial pandemia, în publicația open-sourse “Life Science”, prin articolul intitulat: “Life SciencesDesign of an Epitope-Based Synthetic Long Peptide Vaccine to Counteract the Novel China Coronavirus (2019-nCoV)”. Acesta apare sub semnătura lui Virgil Păunescu, Florina Bojin Gavriliuc și Michael Bogdan Mărgineanu, toți de la OncoGen.

Ambasadorul Chinei îl sună pentru a-i oferi întreg sprijinul logistic și financiar. Demnitarul primește un refuz. Ca mare patriot, speră că-l va putea dezvolta și produce în România.

Între timp, OMS-ul urcă produsul “made in Romania” pe lista candiților la vaccinuri.

OncoGen solicită o finanțare din bugetul cercetării. Un director de mâna a doua recomandă echipei de la Timișoara să scrie un proiect. Timpul zboară.

În ciuda restricțiilor impuse de sistemul românesc, vândut Big Pharma, continuă cercetarea peptidei, ca factor inhibitor al dezvoltării infecției cu SARS-CoV-2.

 

 Anuța, fericita câștigătoare a unui premiu de bună purtare, în valoare de 5 milioane de euro

Anuța se întoarce în satul său din Banatul din munte. E fericită că nepotul bătrânului Johann, moșier din Oberfucking (nu râdeți, localitatea își schimbă acum numele în Oberfuggind n.a.), a cerut-o de nevastă. Ceremonia va fi oficiată de primarul Andrea Holzner. Până a trăit moșul, l-a spălat și l-a îngrijit. În loc să lase averea nepoților, a preferat-o pe ea, focoasa gugulană. Acum Jurgen, nepotul decedatului, o cheamă la primărie să-și pună pirostriile. I-a rămas de la Alter Man cinci milioane de euro și pământuri cât vezi cu ochii. E acasă acum, în satul ei din Banatul montan. Se consultă cu notarul și cu preotul.

Ce să facă Anuța? Întreabă în stânga și în dreapta. Să rămână fată bătrână cu bani mulți sau să se mărite cu nepotul sărac?

Stilourile de fițe de azi sunt marca Waterman, nu Petrică Poenaru. De ce?

Acum, o sută nouăzeci și patru de ani, mai precis în 1827, Petrache Poenaru, student la Paris, își brevetează  invenția: "condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneală". Stiloul de astăzi. Pentru că nu se produce în serie, titlul de inventator i se atribuie lui Lewis Edson Waterman. Produsele sunt azi cunoscute sub marca Waterman.

Are nevoie Anuța de stilou să semneze actul de căsătorie?

În urmă cu o sută treisprezece ani, adică în 1907, când strămoșii Anuței din zona Buzăului dau foc conacului austriacului arendaș, un alt cercetător român, Nicolae Paulescu, descoperă că pancreina coboară glicemia câinilor.

“Pentru ca pancreina să fie întrebuintată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantităti, ceea ce necesitează un mare capital. Revendic inventiunea produsului organic pancreanina, care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”, se arată în actul oficial de la Ministerul Industriilor şi Comerţului din România, după ce medicul și-a prezentat invenția în fața autorităților. După câțiva ani, trei canadieni iau premiul Nobel pentru descoperirea insulinei.

Se spune prin satul Anuței că Johann austriacu’ s-a șloguit de la diabet.

Fosta stație de metrou “Semănătoarea” devine de curând “Petrache Poenaru.” Niciun student din Complexul studențesc de pe malul Dâmboviței nu revendică după ceva numele. Azi se scrie cu pixul cu pastă.

 

 

desen realizat de Ștefan Popa Popa'S

Păunescu se trezește cu DNA, nu cu milioanele pentru testare

Domnii cu stilouri se sfârșesc în chinuri la Canal. Filmul ăsta nu e compatibil cu full HD.

Recent, CTP-ul, grohăitorul Autobazei, zice că Paulescu ar fi reușit dacă avea bani. Dar a ținut să urle pe UM-ul consacrat că inventatorul român “a fost unul dintre cei mai siniștri antisemiți din lume. E un precursor al soluției finale, aplicată de Hitler.”

Neam înfrânt sau ne-am înfrânt?

Virgil Păunescu, după ce apostilează parteneriatul OncoGen cu Institutul Cantacuzino, pentru producerea în comun a vaccinului, așteaptă. Primește într-un târziu vreo trei sute și ceva de mii de euro.

În vară își administrează sieși propriul vaccin. Omologii săi din lumea medicinei zic că e nebun.

Aproape de toamnă sunt gata primele 1.000 de doze. În timpul ăsta Moderna și Pfizer testează în masă.

Citește și: În apărarea noului Paulescu

Trebuie spus că vaccinul propus la Timișoara e diferit. Imunizează șaptesprezece ani. Zic cercetătorii.

Anuța continuă să-și ispășească starea de fericire. Nu mai spală. Nu mai calcă. Numără bani și face planuri de excursii exotice după pandemie. Să-l ia sau să nu-l ia de soț pe săracul nepot?

Cineva ocoș îi face imventatorului plângere penală. Virgil Păunescu e anchetat de judiciariști.

Se face că acum șase luni ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Andrew Noble, discută la telefon cu profesorul Virgil Păunescu. Aude că la Timișoara se lucrează la un posibil vaccin împotriva COVID-19.

Pe una dintre televiziuni se dezbate soluția finală: “Păunescu e un escroc.”

Slujitoarele nu finanțează cercetarea

Păunescu refuză sprijinul, deși diplomatul britanic îi spune că sunt bani la Londra.  Vreo12 miliarde. Așteaptă ajutorul statului român.

Aude că și chinezii lucrează la un vaccin pe baza formulei sale. Inventatorul continuă lupta cu hârțogăria românească. I-ar trebui cinci milioane.

Anuța ar face orice numai să poate să plece în lumea largă. Aude la televizor de Pfizer și de Moderna. Ultimul nume îi sună mai bine. Dar nu știe de OncoGen, nu e preocupată de peptidă. Își caută visul din vis.

Studenții din Complexul Studențesc rămân nostalgici după șlagărul: “DNA să vină să vă ia.” Păunescu așteaptă procurorii.

Anuța nu se gândește să finanțeze cercetarea, ci doar paradisul din insulele de vis.