Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

De la Bot la Pascal. Sau cine agită lumea

Marius Ghilezan 14.07.2020 - 06:55
Marius Ghilezan

M-am ferit mult timp să scriu despre protestatarii de serviciu. Despre agenţii schimbărilor radicale. Despre reîncarnarea lui Vasile Roaită. De ce? Mult timp, mi se zicea: “revoluţia în direct.”

Share

Întreg internetul l-a cunoscut pe Mălin Bot în timpul protestelor tefeliste. Un gazetar care a renunţat de bună voie la meserie şi a devenit agent al radicalismului, mai pe şleau: activist al unei cauze. Astăzi, pe catwalk-ul spaţiului destinat protestelor a apărut Iosefina Pascal. O voce la fel de rebelă. Şi mai stridentă.

Amândoi au totuşi un numitor comun: forţa de ripostă.

Patronii sunt necunoscuţi

Dacă Mălin Bot şi-a deschis un cont pe Patreon pentru a-şi susţine viaţa (sau pentru a-şi masca sursele de finanţare indirecte), creatoarea de Podcast-uri, Iosefina Pascal, s-a luat după el. Încă din martie şi-a deschis un cont. Dacă primul are un venit lunar de 3.400 de $, noul star al străzii, Iosefina Pascal, considerată probabil “new entry,” e fără sponsori, momentan.

Duminică în Piaţa Victoriei, Iosefina Pascal a încercat să fie o acea Mălin Bot a părţii adverse. Adică a haştagului #conservator. Vezi video!

Deşi nu s-a îmbrăcat în extravagantele costume produse de ea, a reuşit performanţa de a fi auzită şi ascultată. De o serie de participanţi, dar şi de jandarmi.

O nouă stea în ascensiunea haştagurilor?

E prea devreme încă să îi proiectăm o carieră de succes în profesia de protestatar de serviciu.

Ea însăşi a mărturisit că a avut de pierdut, la capitolul venituri, pentru că „şi-a etalat” părerile politice.

Stridenţă. Convingere. Putere. Rezistenţă. Spirit vindicativ. Aceste atribute nu pot lipsi din bagajul oricărui protestatar de serviciu. Ştie când pleacă de acasă, dar nu ştie dacă seara nu doarme pe la beci sau pe stradă.

Unii zic că e un sacrificiu pe care noii Vasile Roaită îi fac în slujba comunităţii. Dar, totuşi, au şi ei de plătit facturi. Trebuie cineva să-i stipendieze.

Cine ar putea fi sponsorii?

Păi sunt multiple variante. Grupurile de interese sunt largi. De la producătorii de medicamente, care-şi doresc să menţină tensiunea, la partidele politice sau chiar serviciile secrete.

Poate că nu e întâmplător că atât la Belgrad, Sofia sau Bucureşti se desfăşoară simultanele: “Jos dictatura medicală!” O fi cineva interesat de instabilitate sau de impunerea unui nou curent? Nu e vorba de energia inductivă, ci de una participativă, că doar norodul scrie povestea, nu tagma prădătorilor. 

Vocile lumii:

„Singurii oameni care se tem să nu se îmbolnăvească de COVID-19 sunt doar aceia care cred că ar putea muri din cauza COVID. De rasism, istoria o demonstrează, sigur se moare”, a spus Reshauna Striggles, unul dintre liderii protestelor “Black Lives Metters” din Los Angeles, potrivit azcentral.
 

Ca spectator am avut senzaţia duminică seară că pe spaţiul din faţa guvernului, pe lângă actorii cu mască sau fără mască, se plimbau liniştite, nevăzute ferestrele Overton

 

Cititorii de conspiraţii trebuie să aibă mai mult decât un club de lectură

Excepţionalismul românesc în materie de făcut revoluţii e recunoscut. Duminică, o fantomă cu mască şi vizieră colinda Piaţa. Distractiv, nu?
În situaţia retragerii tefelismului de pe caldarâm, locul trebuie ţinut cald, principiul vaselor comunicante funcţionând şi pe terenul revoluţiilor permanente.

Protestele sunt acţiuni legale. Constituţionale. Autorităţile mai fac din când în când abuzuri de legitimitate. Ies scandaluri. Ţipete. Ameninţări. Tribunale. Eroi. E tot ce trebuie unui teatru experimental, că tot e moda lui acum pe esplanadele marilor oraşe.

Manifestările sunt plenare. Cu pancarte. Influenceri. Teme de atac. Teme de apărare.

Era firesc ca asfaltul să nu rămână gol. O permanentă stare de revoluţie ţine neamului naturelul simţitor.

Cum se mai plimbau, ele ocoşe, ferestrele Overton...

Ca spectator am avut senzaţia duminică seară că pe spaţiul din faţa guvernului, pe lângă actorii cu mască sau fără mască, se plimbau liniştite, nevăzute, ferestrele Overton.

Pentru cei mai puţini cunoscători ai fenomenului sociologic şi care cred că restricţiile ne protejează de coronavirus, acestea sunt acţiuni hibride care prezintă opiniei publice idei considerate imposibile şi de neacceptat (bazându-se pe logică şi fapte), până la momentul respectiv.

În timpul plimbărilor ferestrelor Overton, în prima fază, actanţii forţează acceptarea existenţei ideii. În cazul de faţă ideea una singură: “coronavirusul nu există.” În fazele următoare, lumea fiind obişnuită, la fel ca-n Orwell, coabitează şi acceptă cu timpul ceea ce părea la început de neacceptat.

Nu e uşor să fii împotrivist şi bun organizator

Spaţiul virtual nu poate exista fără spaţiul public. Ieşirea din online în stradă e făcută de profesioniştii strânsului lumii la protest. Nu e o treabă uşoară. Să fii împotrivist şi cu capacitate organizatorică! E şi aici un stil, un pistil, din (h)arta revoluţionarului de serviciu.

Cum am mai spus, oamenii acceptă şi acţionează în sensul convingerilor proprii.  

25% din populaţia lumii nu crede în existenţa virusului

Wall Street Journal scria recent că 25% din populaţia terei nu crede în existenţa virusului ucigaş. Păi, atunci, fireşte a apărut nevoia de reprezentare. Şi toţi din Camera Ecourilor, atât de bine descrisă de Institutul Edelman, reverberează la chestiuni plăcute, în care cred.

Era şi timpul ca şi cititorii de conspiraţii să aibă mai mult decât un club de lectură. Să fie mai vocali, mai evidenţi. Lupta dintre bine şi rău însufleţeşte credinţa. Când e dusă în stradă, menţine atentă populaţia. Agenda cetăţeanului poate influenţa agenda politicului. Dar nu întotdeauna. Cât despre proteste legate de pandemie, un lucru e cuantificabil pe burse. Acţiunile companiilor producătoare de medicamente sau de vaccinuri fluctuează pe burse. Şi cine oare e cel mai mare jucător din lume?

 

Comentarii

loading...