7.4 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăOp & EdOpiniiDe ce Unirea cu Basarabia nu se poate face acum

De ce Unirea cu Basarabia nu se poate face acum

Prezenţa mai multor li-deri politici din România la Marea Adunare Centenară de la Chişinău, majoritatea din opoziţie, nu reprezintă un pas tactic eficient, în condiţiile în care România nu a fost încă acceptată în Schengen, iar partene-rul strategic nu a formulat o opinie în legătură cu -apropierea NATO de zona controlată de Armata a IV-a rusească. 

Dacă după lungile eforturi de securizare a frontierelor şi achitarea unor sute de milioane către firmele germane de specialitate, tot nu am fost acceptaţi, cum s-ar putea pune în discuţie o vecinătate cu Transnistria, o zonă cu mare potenţial de risc militar şi de crimă organizată? Numai în decembrie anul trecut s-a achitat companiilor ame-ricane de profil o factură de 730 milioane dolari pentru rachetele „Patriot“, iar ambasada se declară tot nemulţumită.   

Deşi, încă din iunie 2011, Parlamentul European s-a pronunţat pentru intrarea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen, Consiliul Ministerial al UE nu a acceptat opinia acestuia, invocându-se o serie de nemulţumiri exprimate de guvernele Olandei şi Finlandei faţă de pretinsele derapaje ale luptei anticorupţie şi -ineficienţa acţiunilor de combatere a crimelor organizate ce ar exista în Bulgaria şi România.

„Unirea Basarabiei cu România“ devine prioritară în prezent şi se poate transforma în proiect de ţară. Afirmaţia a fost făcută de academicianul Răzvan Theodorescu pe 1 martie 2018, la deschiderea lucrărilor Congresului Internaţional organizat de Universitatea Apollonia din Iaşi. Însuşi Corneliu Coposu, marele promotor al aderării la NATO şi integrării în UE, a cerut ca Unirea să fie a „unsprezecea poruncă“ pentru generaţiile care vin.

Dar se poate face unirea doar cu acţiuni de stradă?

Mulţi dintre noi mai consideră că Revoluţia din 1989 a reuşit datorită nouă, celor ieşiţi pe străzi, sub gloanţe. Cei care s-au maturizat au reuşit să înţeleagă că fără negocierea dintre marile puteri la Malta nu am fi biruit comunismul. Am fost parte dintr-o scenetă, demult negociată între marile puteri şi Mihail Gorbaciov.

Mulţimile sunt frumoase, idealiste, nonconformis-te, dar niciodată n-au con-dus guverne sau ţări. Astfel încât e de neînţeles prezenţa lui Traian Băsescu printre unioniştii din stradă la Chişinău. Dacă avea sentimente atât de profunde faţă de fraţii noştri de peste Prut, de ce nu a demarat cel de-al patrulea proiect de ţară din istorie, aşa cum a caracterizat deloc maliţios marele eveniment mult aşteptat, academicianul Theo-dorescu, pe vremea când era în putere?

Cei care am citit istoria ştim ce eforturi diploma-tice au depus românii pentru recunoaşterea Unirii de la 1918, prin Tratatul de la Versailles, încheiat şi semnat după aproape trei ani. Astăzi nu mai avem o Regina Maria care să-i trimită bileţele „Tigrului“, cum era poreclit Clemen-ceau, prim-ministrul Franţei de atunci, nici un Brătianu care să-şi vândă moşiile pentru un deziderat naţional.

Poate că un compromis privind organizarea Portului Constanţa, un de-mers susţinut al diplomaţilor români pe lângă Marile Porţi, ar putea să demareze discuţiile despre aspiraţiile noastre naţionale, dar în -viitor, nu în prezent.

În ceea ce priveşte relaţia noastră consfinţită prin Tratatul Atlanticului de Nord, temerea NATO de apro-pierea directă de o zonă de conflict sporeşte neîncrederea în ideea că ar fi de acord cu Unirea. Doctrina Brzezinski, privind existenţa unui coridor de securitate de la Marea Nordului la Marea Neagră, e nemo-dificată de peste trei decenii. Nu cred că statele puternice ale Alianţei ar fi de acord cu o şubrezire militară a flancului estic. Generalii nu decid pe baza sentimentelor, de dragul cuiva. Mai ales că nu mai avem femei capabile să trimită bezele, aşa cum era odinioară. Şi nu m-am gândit la Martha Bibescu.

Lipsa liderilor coaliţiei de guvernare de la evenimentul de la Chişinău, a preşe-dintelui statului sunt semne definitorii ale lipsei interesului faţă de acest deziderat. Poate că nici nu au primit lumină de la mai-marii -lumii.   

Marius Ghilezan
Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite

Atentat Moscova: bilanțul atacului a ajuns la 143 de morți

Bilanţul atentatului comis în suburbia Moscovei săptămâna trecută a urcat miercuri la 143 de morţi, potrivit unui nou raport comunicat de autorităţile ruse, atacul...

Ploiești #LetsPLAY – Capitala Tineretului din România 2024: Conferința „ 26 Martie – 143 de ani de la proclamarea Regatului României. „75 ani de...

COMUNICAT DE PRESĂConferințele „ Tinerii și Monarhia” Fundația Județeană pentru Tineret Prahova, Asociația Eurospirit, Primăria Municipiului Ploiești și Casa de Cultură „I.L. Caragiale” a Municipiului...

Coreea de Nord l-a primit pe șeful spionajului rus

O delegație a Biroului de Informații Externe al Rusiei a vizitat capitala nord-coreeană Phenian între luni și miercuri și a discutat despre stimularea cooperării...
Ultima oră
Pe aceeași temă