Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

De ce Predoiu e bântuit de coşmarul S.I.I.J.?

Marius Ghilezan 18.12.2019 - 08:40
Marius Ghilezan

Când a preluat funcţia de ministru al justiţiei, Cătălin Predoiu părea că va reduce tensiunea din sistemul judiciar, mult mai amplă decât cea din societate, dintre tabăra magistraţilor nealiniaţi şi cei cu apostila #rezist.

S.I.I.J., înfiinţată ca o secţie la propunerea magistraţilor în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, îl bântuie şi noaptea în somn pe ministrul Cătălin Predoiu. Instituţia îi apare ca un coşmar. Nu e vina acestui organism, legal constituit, că ministrul de grija misiunii nu poate dormi în linişte cu cipilica pe cap.

La începutul mandatului, ministrul justiţiei a primit laude pentru lansarea dezbaterii în cadrul sistemului judiciar a viitorului S.I.I.J., o instituţie legală şi cu aviz de constituţionalitate. Numai că modul cum a formulat întrebările şi cum a centralizat voturile, în condiţiile în care în mai mult de 2/3 din parchete, tribunale şi curţi de apel nu s-au organizat adunări generale, ieşirea gălăgioasă a judecătorilor dintr-un aşa zis forum, a procurorilor obişnuiţi să protesteze, mai mult decât să întocmească rechizitorii, anunţă un viciu, chiar un vot prestabilit.

 S-au mai întâmplat cazuri în care un ministru al justiţiei să lupte cu atâta înverşunare contra unei instituţii legale?

Se vede de la o poştă că unica misiune a mandatului său e să desfinţeze S.I.I.J. şi să instituie condiţiile pentru revenirea la justiţia aservită şi politizată de la tivul robei, până la umerii de bureţi, ca să nu se vadă epoleţii.

Dacă are nopţi de coşmar nu e din vina instituţiei de control, poate că nu doarme cu pijamaua potrivită sau a promis mai marilor săi ceva ce nu poate duce.

Referendumul din sistemul judiciar seamănă cu alegerile lui Stalin

Revenind la amplele consultări din teritoriu şi exprimarea opţiunii pentru trei variante: desfinţarea S.I.I.J., modificarea legii în sensul de a aduce îmbunătăţiri modului de organizare şi de responsabilizare a procurorilor instituţiei, menţinerea ei în forma actuală, rezultatul plebiscitului intern pare tot mai asemănător ciclului electoral din anii ’46: “frunză verde de cicoare / votai ochi şi ieşi soare.”

 Viciera alegerilor interne pare premeditată. Surse din sistem susţin că la voturile de desfinţare a S.I.I.J. s-au adunat şi cele care îşi exprimau opţiunea pentru revizuire. Oricum, indiferent de rezultatul consultărilor, decizia e eminamente politică, numai că nu există majoritate.

Predoiu nu vea schimbări în "părţile esenţiale," ci moartea organului care produce coşmar

"Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!" Erau vorbele lui Tache Farfuridi, care alături de Iordache Brânzovenescu erau stâlpii guvernării din piesa “O scrisoare pierdută”. Asta în Caragiale. De aceea Nea Iancu rămâne un geniu, pentru că e mereu actual.

Cine intepretează rolul lui Neica Zaharia din piesa cu sfârşit aşteptat?

Poate nu mai ştiţi că acest individ era păpuşarul celor doi, folosindu-i în îndeplinirea interesului său personal în politică: „de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru...” Cam asta ar fi în mintea noului Neica Zaharia, cu identitate recunoscută.

Insistenţa ministrului justiţiei de a spune de nouă ori pe zi că S.I.I.J. trebuie desfinţată sugerează maxima nervozitate a celor de la butoanele anticorupţiei.

În condiţiile actuale, S.I.I.J. nu poate fi desfinţară. Poporul erect a decis: fără ordonanţe de urgenţă pe justiţiei. Recent, în Senat, proiectul USR de demolare a S.I.I.J. a fost respins. Noul Neica Zaharia nu are suficiente voturi şi de aici deranjul cât casa în care se scriu letopiseţele indignării, ca formă de rezonanţă a noii direcţii de revenire a magistraţilor în câmpul tactic.

Marea durere e că nu pot desfinţa legal S.I.I.J.

Asta îi înebuneşte cel mai tare. Că nu pot desfinţa Secţia şi atunci o macină cu toate morile şi înfoaie toate vijeliile de laborator. Până la “Parlamentul meu,” sistemul nu prea are cum să dea Secţia cu capul de pereţi.

 De ce atâta înverşunare din partea ministrului justiţiei? De ce repetă zilnic coşmarurile nopţii? Ce mesaj vrea să transmită procurorilor din S.I.I.J.? Potoliţi-vă! Până la noi ordine pe unitate.

Le e frică oare că vreun procuror, scăpat din colivie, va produce daune totale câmpului tactic?

Înţelegerea nervozităţii ministrului e simplă pentru cei care judecă liberi. Procurorii S.I.I.J. sunt singurii care ar putea investiga, denunţa şi a pune între coperţile groase combatanţii câmpului tactic şi a-i deferi justiţiei independente. Asta îi înebuneşte.

O descifrare şi o demantelare a unui sistem de tip Gestapo (oare de ce nu s-au revoltat băieţii atunci când secţia era subordonată şefului DNA?) i-ar face pe păpuşari direct marionete. Câţiva procurori curajoşi ar putea să decapeze un sistem anticonstituţional. Dar dacă există unii care chiar lucrează la aşa ceva? Nu e asta o sursă de maximă tensiune?

Cât de plenar ar apărea în public reţeaua, nodurile de transmisie, modul de acţiune ilegal, şantajul şi etajul (sinuciderii multora din sistem) cu nume şi prenume noilor inchizitori?

Sigur, că fiecare are dreptul la cota sa de naivitate.

Dacă noul ambasador al SUA are altă misiune decât cea a lui Predoiu?

O singură dilemă îi macină pe Ayatollahii anticorupţiei. Dacă Adrian Zuckermann are misiunea de a-i desconspira lui Joe Biden reţeaua română, după cea ucraineană, care face atâta vâlvă peste Ocean? Ce vor face organizatorii luptei anticorupţie? Îl vor da în primire pe “organizatorii statului de drepţi pentru buna relaţie între rachete şi bască? E limpede de la scandalul procurorului general de la Kiev că Joe Biden şi-a organizat în această zonă un sistem de mulgere a statelor “partenere.” E de notorietatea slugărnicia lui Gittenstein faţă de candidatul democraţilor la preşedinţie încă de pe vremea când acesta era simplu parlamentar, iar Mark Gittenstein, devenit ambasador la Bucureşti, l-a protejat pe Traian Băsescu, atunci când voturile de la Referendum i-au spus „go home.” Recompensa lui Petrov a venit imediat după ce i-a expirat mandatul: poziția de președinte al Fondului “Proprietatea”, ale cărui destine le controlează și acum din funcția de membru al board-ului.

Băsescu a vândut "Proprietatea" pentru încă un mandat

Fondul “Proprietatea” a înghițit acțiunile celor mai profitabile companii de stat românești, statul român fiind presat să le scoată la vînzare prin lobby-ul dezlănțuit de Gittenstein. Nimeni nu ştie unde se duc profiturile acestui gigant.

Poate că în Fondul Proprietatea stau cheile viitoarei Administraţii americane şi atunci să vezi marea schimbare la faţă a tăunilor deveniţi mieluşei, când vor trebui să-şi dea în fapt pe proprii protectori şi “agenţi de integritate” în lupta cu anticorupţia.

În cazul în care scandalul american se mută în România, toţi susţinătorii sistemului de tip Gestapo vor cădea ca popicele.

Dar poate asta e doar în mintea unui naiv care crede că şi anticorupţia poate urca la un next level.

  

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...