Cei care știu să citească internetul pot lesne afla că site-ul partidului-rezervă era pregătit din vară. Omul e un norocos. Gata de prăbușire, mai mereu îi vine o creangă de care să se agațe.
E clar. Stelele lui sunt mereu aliniate. La bustul gol, chiar și în zăpadă, mai mereu are în preajmă pe cineva care să-i sară în ajutor. O umbră care să-l îmbrace, o franțuzoaică în stare să-i înfierbânte sângele și să-i primenească naturelul simțitor.
Fire plăpândă, nu poate sta în picioare decât sprijinit. N-are de ales. Stelele, când i-au dres misiunea și i-au desenat traseul, l-au făcut dependent. Un narcoman de sistem.
Urmărindu-i cariera, n-ai zice că a reușit vreo performanță notabilă la vreun IAS sau vreo crescătorie de animale. Cum de nu s-a găsit niciun IAS sau GOSTAT să-i facă și lui o carte de muncă în domeniul pentru care s-a pregătit? Sigur că la reuniunile cămășilor scrobite și ale sciaticii de salon nu e nevoie de practică de tractorist.
A ars etapele. Magii care i-au bătut în poarta țărănească și i-au găsit drum de seară spre Franța luminilor n-aveau de gând să-l lase cu treburile lumești.
Cum predestinatul, înălțatul, prefabricatul uzinei de lideri să-și piardă bunătate de timp prin locuri predestinate plebei?
Urmărindu-i anii de studenție, unde puteai să-l găsești decât în rândurile „Vetrei Românești“, acea organizație nășită de sistem pentru a controla pornirile naționaliste ale oricărui nepot de iobag? Se zice că unchiul. Alții că stelele. Când vom afla cine i-a construit mărirea, vom purta veste galbene ca la Macron.
În fotbal se zice că ocaziile se răzbună. Dar în politică? Mai sus de prim-ministru poți fi? La o întrebare similară, Radio Erevan ar fi răspuns că da, dar depinde de cine te ridică.
Naivii ar putea crede că în tinerețe a câștigat o bursă. Unii colegi de generație susțin că biletele i s-au luat înspre Paris, doar dus. În capitala Franței și ardeleanul Vaida Voevod a fost școlit. Luând lumină de la Marele Orient francez, s-a întors să-și slujească țara, nu să fie o liftă a puterilor centrale. A condus Consiliul de Miniștri în cea mai mare criză mondială. Prin politica porților deschise, a încercat să aducă în țara sa capitalul occidental. Locul de aranjor al recunoașterii Marii Uniri e bine știut de inițiați.
Și Dacian Cioloș, după o fulminantă carieră la Bruxelles, unde a fost comisar pe Agricultură, nu se știe din partea cui și în interesul cărui stat, a ajuns prim-ministru. Invers față de predecesorul său, a dat subvenții companiilor străine, nu a luat impozite ca Vaida Voevod.
După ce n-a reușit să-și înscrie nici măcar un biet partid, băieții i-au dat pe tavă un PLUS contrafăcut. Să aibă unde să se joace de-a politica.
Pentru că în nomenclatorul de profesii nu apare jobul de președinte de partid, omul e tot fără serviciu. De aproape trei ani, trăiește din pensia de fost comisar, el ocupând poziția de cel mai tânăr asistat social european.
Acum e în cărți să ocupe spații ample în mințile indignaților. Omul cu PLUS nu va fi lăsat să joace cu minus, ca jobless la păcănele.
I se va da un front de lucru. Poate chiar și o alianță cu alte loțiuni contrafăcute. Omul trebuie să dea bine la partea juvenilă, acolo unde mai multe certitudini se găsesc decât cărți citite. Nimeni nu mai are îndoieli pentru ce e pregătit Dacian Cioloș, filă de poveste. E predestinatul. O copie la indigo a lui Macron. Se pare că băieții nu se obosesc cu lucruri creative. Au o rețetă și pe ea pun șablonul.
Pe Cioloș anumite forțe celeste l-au poziționat ca o contraofertă la Iohannis. Bietul sălăgean nu-și dă seama că e o carte din „Quinta spartă“. Băieților nu le trebuie PLUSUL lui Cioloș, nici minusurile electorale, ei întotdeauna au mers la câștig. Prin Cioloș-sperietoare, sistemul obține tot ceea ce dorește de la Iohannis.
Nu cred în bazaconii și în predestinări. La fel ca Nicușor Dan e un alergător pe turnantă. Când nu mai e util e dat la șerpi, dar nu oricum, printr-un șomaj caviar. Sistemul nu-și lasă băieții din brațe. Îi leagănă puțin, îi urcă, se folosesc de cei sub reflectoare, iar când nu au suficientă beznă pentru jocul de umbre schimbă placa.
Mi-e milă de bietul ardelean. E doar o placă dintr-un angrenaj numit sistem. Când își va da seama că nu va putea lua locul grofilor se va reîntoarce la poveștile cu Horea, Cloșca și Crișan, dar fără a avea probleme cu plata facturilor.
Ar fi putut fi un Horea, dar a preferat să joace alte cărți. Sigur că nu decide el. Am spus-o de la început, individul nu e singur pe lume.
Cunoaște cineva vreo construcție, vreun răsad, vreo vițică ieșite din brațele sale?
