De mult se stie ca banul dicteaza in PSD. Din aceasta cauza a si fost supranumit "partid al baronilor". Insa ca acum parca nu a mai fost niciodata. Posibilitatea de a castiga Bucurestiul, unde se deruleaza afaceri publice de miliarde de euro, l-a stimulat pe Marian Vanghelie, care a tratat participarea sa la competitia pentru Primaria Capitalei ca un om de afaceri. si-a facut un plan complex pe termen lung, pe care l-a urmat neabatut, pas cu pas. A reusit, profitand de scandalul intern din PSD, de batalia acerba intre tabere, sa-si impuna conditiile. L-a invins pe Ion Iliescu. Presedintele de onoare al PSD a fost atat de preocupat sa-si impuna protejatul, pe Sorin Oprescu, incat a tratat superficial jocul tactic al primarului de la 5, pe care nu l-a considerat un adversar redutabil, ci doar unul usor de inlaturat. Vanghelie, departe de a fi prostanacul imaginat de Iliescu, a dovedit o iscusinta iesita din comun. Beneficiind inclusiv de consultanta avocateasca, Vanghelie a urmat pasii statutului PSD referitor la desemnarea candidatului pentru Capitala.
S-a asigurat din timp ca obtine avizele, voturile necesare din partea tuturor organismelor filialei pe care o conduce. Cu mana de fier, a curmat elanul oricui ar fi dorit sa procedeze la fel. Preocupati sa se certe intre ei, pe nesimtite liderii centrali s-au trezit in situatia in care, daca doresc sa-l inlature pe Vanghelie, comitetul executiv neputand statutar sa impuna pe altcineva peste capul organizatiei de Bucuresti a partidului, trebuie sa-l convinga pe acesta sa renunte. PSD a avut de rezolvat doua probleme: gasirea unui candidat care sa aduca un aer proaspat de credibilitate si problema negocierii cu primarul de la 5. Vanghelie a cedat doar dupa ce i s-a promis ca va primi functia de viceprimar al Capitalei. Care, cu foarte putin efort, ii poate asigura succesul deplin in viitoarele sale planuri de afaceri. "Almanahe" nu s-a lasat impresionat nici de candidatura lui Mitrea, pe care a tratat-o ca fiind o diversiune a colegilor, care tot pe Oprescu l-ar fi nominalizat, Mitrea intentionand sa se retraga. Ceea ce a si facut, exact la inceputul sedintei Comitetului Executiv. Abia dupa ce si-a finalizat negocierea, Vanghelie s-a dus la Cristian Diaconescu sa-l anunte ca poate candida. Apoi, s-a laudat, vesel nevoie mare, ca el este cel care a reusit sa-l convinga pe Diaconescu.
Ba poate chiar isi imagineaza ca a pus umarul la cladirea unitatii PSD in jurul candidatului propus de el. Orice observator atent se poate gandi ca pragmaticul Vanghelie e in stare sa roada caramida cu caramida zidul Primariei numai sa ajunga intr-un post din care sa poata controla afacerile Capitalei. Miliarde de euro sunt in joc, deci miza financiara este uriasa, iar Diaconescu, ca primar, ar putea sa-i delege viceprimarului Vanghelie generoase insarcinari. Daca nu le va primi, se va lupta pentru ele la fel cum s-a luptat acum sa nu fie el cel scos din joc, ci invingatorul. A pus pe jar un ditamai partidul. A reusit sa impiedice candidatura lui Sorin Oprescu, omul lui Iliescu. Nici macar strategul Dancu n-a reusit sa anticipeze ca asta se va intampla. Sponsorii vanghelioanelor, ai meselor intinse pentru pensionari, pentru profesori, ai pomenilor electorale oferite cu diverse ocazii pot fi incantati de reusita protejatului lor. Isi freaca palmele multumiti: va veni si vremea lor. Sa vedem insa ce vor spune si alegatorii bucuresteni.
