14.3 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialUSL în campanie: O favorită timorată

USL în campanie: O favorită timorată

Deşi la alegerile parlamentare din decembrie coaliţiei de guvernare îi pare predestinată o victorie mai mult sau mai puţin categorică, destui dintre greii USL riscă să aibă parte de surprize neplăcute. În spaţiul public s-au străduit până acum din răsputeri să evite orice discuţii pe tema viitorului economic al ţării şi bunăstării populaţiei. Într-o democraţie normală şi funcţională, presa este cea care trage semnalul de alarmă cu privire la ubuescul situaţiei în care aleşi aflaţi la final de mandat înţeleg iminentul scrutin strict ca pe un spectacol dedicat reîncoronării lor.

În democraţia originală românească însă tocmai mass-media sunt cele care susţin în bună parte interminabilele verbiaje pentru ca întreaga campanie să se încheie fără nicio temă serioasă pusă pe tapet. Într-o democraţie normală, societatea civilă ar obiecta non-stop faţă de lipsa temelor de campanie, maximizându-şi vigilenţa în privinţa altor potenţiale fraude electorale, având în vedere experienţa cu referendumul din această vară. Din nefericire pentru România însă, cele mai multe dintre ONG-urile odinioară atât de eficiente au depus între timp armele, astfel că în în prezent doar o mână de organizaţii din Bucureşti, Timişoara şi Ardeal mai par interesate să se asigure de desfăşurarea scrutinurilor în conformitate cu normele internaţionale.

În plină precampanie, USL a ţinut să facă dovada dispreţului ei faţă de Comisia Europeană şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare al acesteia, majoritatea din Senat sfidând de dragul incompatibilului Mircea Diaconu atât Justiţia, cât şi ANI respectiv instituţia anticorupţie înfiinţată la recomandarea explicită a UE. De această dată, doctorul în drept penal Victor Ponta nu a mai catadicsit să-şi sune colegii pentru a-i îndemna să respecte normele democratice elementare, actualului premier şi aspirant la un alt mandat nepăsându-i defel de consecinţele pe care inevitabilul raport devastator al CE le va avea asupra viitorului ţării pe care chipurile o guvernează.

Deşi tot insistă pe tema participării sale la summiturile UE, cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 nu pare să-l intereseze în prea mare măsură, din moment ce Bruxelles-ul continuă să solicite un răspuns coerent şi o implicare mai activă a României în chestiunea viitorului buget al UE. Cât priveşte dezastrul fondurilor europene, premierul se mulţumeşte să invoce ad nauseam greaua moştenire – uitând, desigur, să menţioneze că de mai bine de jumătate sarcina rezolvării neajunsurilor constatate revine domniei sale şi ministrilor de resort, ca de altfel şi selecţia sau elaborarea altor proiecte eligibile.

Lăsând gravele probleme ale ţării în plata Domnului şi guvernarea pe mâinile vicepremierului, Ponta şi restul liderilor USL au demonstrat că rămân obsedaţi de războiul politic – probabil şi din simplul motiv că la altceva nu se pricep. Graţie constantelor şi momentalelor intoxicări ale mass-media voiculesciene, USL trage speranţa că oamenii au ajuns între timp atât de îndobitociţi încât toată şleahta coaliţionară se va putea înfrupta liniştită din pipernicita avuţie publică fără a fi luată la întrebări despre prăbuşirea drastică a nivelui de trai, inerentă combinaţiei letale dintre o administrare execrabilă şi eternele devalizări.

Dar cum în România cretinismul politic nu este chiar atât de răspândit precum şi-ar dori-o coaliţia, mai-marii USL au preferat să meargă la sigur, neriscând candidaturi la Bucureşti – deşi de facto capitala ar trebui să reprezinte pentru ei o veritabilă citadelă a Stângii, date fiind opţiunile bucureştenilor la ultimele două locale. Antonescu şi restul fugarilor ştiu însă prea bine că dezinteresul lor total faţă de rezolvarea gravelor probleme ale ţării se mai poate deconta, totuşi, şi la urne – în special în capitală, unde o mare parte a electoratului a pedepsit PDL fără a se preda însă USL.

Nici pentru Ponta candidatura nu va mai fi floare la ureche, având în vedere mănuşa aruncată de Dan Diaconescu. Târgu Jiu – orăşel postindustrial şi fief fesenist încă din 1990 când Ion Iliescu l-a ales drept destinaţie a primului său miting electoral -, este parte a lesnicioasei moşteniri lăsate de părintele FSN răzgâiatei sale elite bucureştene. Ajutat din răsputeri de mentori, Ponta nu a fost până acum nevoit să se lupte serios nici pentru carieră şi nici pentru victoria electorală. Astfel, confruntarea cu un populist infinit mai versat decât el s-ar putea să-i dea serios de furcă – nu în ultimul rând pentru că este atacabil din aproape toate punctele de vedere, inclusiv etice.

Chiar dacă liderul PSD reuşeşte să-i ţină piept lui DD, problemele sale politice sunt departe de a se fi încheiat – în special în condiţiile în care preşedintele l-ar redesemna pentru formarea guvernului. Hardlinerii PSD sunt decişi să saboteze laolaltă cu foştii comunişti, securişti şi emulii acestora convertiţi în liberali, conservatori, progresişti etc. orice tentativă de normalizare a relaţiilor ţării cu UE sau cu multhulitul locatar de la Cotroceni. Dragnea, Antonescu şi Voiculescu par pregătiţi să-i facă de petrecanie tânărului cezar pseudosocialist – care se va fi dumirit între timp că nu va cădea răpus de loviturile unor cuţite băsiste, ci ale colegilor de partid şi alianţă. În atare condiţii, s-ar zice că nu-i de mirare că omului nu-i mai stă mintea la guvernare. Din păcate însă, nu i-a stat nici în vremuri bune, respectiv la început de mandat.

Între timp, România alunecă vertiginos spre prăpastia în care doresc s-o împingă numeroasele grupuri de interese concentrate în USL – toate cu zero apetenţă pentru administrarea ţării, dar ahtiate după averi obţinute prin spolierea ei. Actuala instabilitate politică are toate şansele să se perpetueze încă mult şi bine, pentru că după ce-şi vor fi zdrobit adversarii politici aceste grupuri vor ajunge curând să se războiască între ele.

Tom Gallagher este politolog britanic.  Volumul său cel mai recent despre România este „Deceniul pierdut al României: Mirajul integrării europene după anul 2000″.

Cele mai citite

Captive ideologiei, euroelitele nu sesizează declinul capitalismului

Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou, eliberat de...

Captive ideologiei, euroelitele nu sesizează declinul capitalismului

Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou, eliberat de...

Deca recunoaște că supune elevii la șocuri?

Reziliență -capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (economic, emoțional etc.) Folosit in discipline precum psihologie, ecologie, inginerie, înseamnă capacitatea de...
Ultima oră
Pe aceeași temă