23.9 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialTurcu si fratii sai

Turcu si fratii sai

Zarva starnita de declaratiile lui Liviu Turcu la adresa lui Varujan Vosganian a fost, iata, doar inceputul. Curand dupa inlocuirea fostului lider al Uniunii Fortelor de Dreapta cu Leonard Orban pe lista scurta a propunerilor romanesti pentru functia de comisar european, Turcu a aparut in carne si oase la Bucuresti, ocupand primele pagini ale ziarelor, devenind protagonist de talk-show-uri si aterizand chiar si in curtea CNSAS. Asemenea zel neostoit vine, fara indoiala, din patriotism, dupa cum a explicat intr-un dialog cu Tuca fostul exilat. Din acest motiv a parasit Securitatea in 1989, ramanand in SUA, si tot de aceea s-a intors acum, pentru a-si intari prin propria prezenta gravele incriminari la adresa unor protagonisti ai scenei politice de ieri si de azi, inca activi. In ce ma priveste, il cred pe Liviu Turcu fara nici o problema. Ca fostul prim-ministru Adrian Nastase e bine infipt in fostele structuri ori ca Viorel Hrebenciuc sau Mircea Cosea ar fi oameni de nadejde ai secretomaniei insidioase dambovitene nu ridica in fata mea semne de intrebare, ci mai degraba imi confirma vechi prezumtii. M-as fi mirat sa mi se spuna, de pilda, ca Emil Constantinescu a facut acelasi lucru, fiindca era clar pentru toata lumea si nu doar din declaratia de la sfarsitul mandatului sau ca omul nu era agreat de sistem si ca era mai degraba personajul cazat la Cotroceni decat seful aparatului de stat din Romania. Domnul Turcu este insa credibil de la un capat la altul, iar felul in care a trimis la documente si dosare aflate unele ici, altele colea, cu o precizie de bun cunoscator, i-a dat un spor de credibilitate.

Dar pe mine ma intereseaza aici si acum sa observ altceva. Anume ca patriotismul domnului Turcu se declanseaza intr-un moment in care lumea de prin palatele noastre se mai linistise, spunandu-si ca de-acum treburile s-au aranjat, ne-am urcat sacii in caruta, iar bancul Monicai Macovei cu pedepsirea exemplara a coruptiei si-a vadit efectele. Ma uit la Liviu Turcu si constat ca face acelasi lucru pe care, cu mai multi ani in urma dar in mai multe randuri , l-a facut si Ion Mihail Pacepa. De departe, din insoritul sau exil american, si acela scria carti si trimitea mesaje de natura sa zgaltaie structurile pe care tot el, prin plecarea de la sfarsitul anilor '70, le pusese intr-o nemaivazuta stare de criza, obligandu-le la o repliere generala. Fostii securisti, unul maior si altul general, s-au comportat si se comporta intr-o maniera care lasa sa se intrezareasca de catre cei care vor sa o vada o amicala batere pe umar insotita de un simpatic tras cu ochiul rasarite de sub o bereta americana. Nu spun ca grija lor personala fata de Romania, tara de bastina si de dor, nu ar fi autentica. Zic doar ca ea intalneste si preocuparea fratiorului nostru mai mare de peste ocean de a nu lasa lumea romaneasca tot la cheremul cinicilor strajeri ai vechilor naravuri din vremea comunismului.

Asemenea fraterne imbolduri s-au vazut si cu alte prilejuri si in legatura cu insasi URSS. Dintre numele cunoscute si in tara noastra, cel care imi vine primul in minte este al lui Victor Suvorov, tradus masiv la Polirom si la alte edituri, agent GRU care a ales libertatea, stabilindu-se in Marea Britanie si deslusind cu talent scriitoricesc, pentru cititorii din lumea libera, itele incurcate ale politicii expansioniste si militariste a lui Stalin. De altfel, nu numai fostii membri ai serviciilor secrete de sub aripa Kremlinului au putut gasi audienta in Occident, ci, dupa cum stim de-acum cu totii, si fosti mari disidenti precum Aleksandr Soljenitan, Alexandr Zinoviev ori Vladimir Bukovski, neobositi in a deslusi aspectele neguroase ale politicii sovietice (si postcomuniste).

Situat in clubul celor care trag draperiile ca sa intre soarele, rai convertiti la dezvaluiri si buni consecventi cu ei insisi, dar facand cu totii mari servicii democratiei, fiecare in dozele si dupa puterile proprii, Liviu Turcu intruchipeaza astazi, in ochii mei, o ipostaza autohtona a acestui joc occidental de-a decantarea si aerisirea. Nu l-as confunda nici o clipa cu Adrian Severin, ministrul de Externe de odinioara care si-a pierdut portofoliul pentru ca promitea dezvaluiri majore cu privire la colaboratorii romani sus-pusi ai serviciilor secrete, pentru ca domnul Severin nu a produs nici un nume si pentru ca nu mi-e deloc clar cum de un ministru de externe nu a putut gasi sprijin la preaputernicii planetei pentru a-si publica lista fie si dupa caderea de la guvernare. Se prea poate ca domnia sa sa se inrudeasca tipologic mai degraba cu recentul ministru al Apararii, dl Teodor Atanasiu, mester in a folosi serviciile secrete din propria subordine pentru a-i intercepta pe consilierii prezidentiali sau, cel putin, laudandu-se pe fata cu asta. Deocamdata nu sunt destule probe ca domnii Severin si Atanasiu doreau acelasi tip de schimbare, ca si domnii Pacepa si Liviu Turcu.

Oricum ar sta altminteri lucrurile, gestul public al fostului spion proaspat sosit in tara promite un nou pas in limpezirea clasei noastre politice si separarea de redundantul trecut conspirationist, discretionar si tembel al comunismului.

Cele mai citite

Peste 6000 de elevi s-au înscris la finala națională a concursului european de educație financiară European Money Quiz

Peste 6.260 de elevi, cu vârsta între 13-15 ani, din 390 de școli, licee și colegii de la nivel național s-au înscris la ediția...

Deca recunoaște că supune elevii la șocuri?

Reziliență -capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (economic, emoțional etc.) Folosit in discipline precum psihologie, ecologie, inginerie, înseamnă capacitatea de...

Surpriză la turneul de la Miami! Carlos Alcaraz, eliminat în „sferturi”

Carlos Alcaraz a fost eliminat în sferturile de finală ale turneului ATP Masters 1.000 de la Miami, după ce a fost învins de bulgarul...
Ultima oră
Pe aceeași temă