Slovenia, unicul stat ex-iugoslav devenit membru al UE, va detine presedintia rotativa a Uniunii incepand cu 1 ianuarie 2008. Recent, Financial Times informa ca Slovenia i-ar fi promis Serbiei sprijin in vederea obtinerii statutului de candidat la aderare daca Belgradul renunta la opunerea sa fata de independenta provinciei Kosovo. Dezmintirile oficiale nu s-au lasat, desigur, asteptate, dar este putin probabil ca episodul sa fie unul incheiat definitiv.
In urma cu un an, comisarul european Olli Rehn era de neclintit in ceea ce priveste perspectivele extinderii – dupa aderarea Romaniei si Bulgariei se preconiza un repaus considerabil pana la primirea de noi membri in clubul european, singura exceptie constituind-o, eventual, Croatia. Motivul acestei pozitii categorice se regasea in scaderea credibilitatii UE, ajunsa serios afectata dupa unda verde data unor tari care doar mimasera reforma. Pentru Comisie, situatia era demobilizanta, ea fiind cea care luase act de seria reformelor vitale, chipurile implementate, dar pana la urma infaptuite doar pe hartie. Opozitia fata de orice noua extindere s-a intensificat si dupa ce guvernul Tariceanu si unii membri ai administratiei de la Sofia au semnalat ca intentioneaza sa se bucure de beneficiile statutului de tara membra a UE fara a urgenta continuarea procesului de reforma. In final, responsabilii UE s-au vazut nevoiti a da asigurari publice in ceea ce priveste viitorii candidati la aderare, acestia urmand a primi o data-tinta precizata, dar nici o garantie in ceea ce priveste respectarea termenului.
Dezideratul solutionarii statutului provinciei Kosovo s-ar putea dovedi acum o tentatie careia oficialii europeni, deseori de prea buna-credinta, ii vor rezista cu greu, astfel ca varianta exorbitantei concesii facute Serbiei nu poate fi inca exclusa complet. Daca se va opta pentru un asemenea pas, atunci cercul se inchide. In 1999, cand UE le oferea Romaniei si Bulgariei perspectiva aderarii, ea incalca, de fapt, propriile reguli de joc, deschizand negocieri cu tari care nu indeplineau defel criteriile economice impuse, dar atunci motivatia decizionala rezida in sustinerea oferita Occidentului de ambele state in cadrul confruntarilor declansate in Serbia ca urmare a tratamentului inuman aplicat albanezilor kosovari.
In prezent, unele cercuri europene se arata nelinistite de perspectiva amenintarii ruse in cazul independentei Kosovo. Se tot cauta in disperare un compromis ademenitor, dar chiar si in conditiile obtinerii sale revenirea in forta a Rusiei in Balcani – evident din punct de vedere economic – nu mai poate fi impiedicata. In Muntenegru, firmele rusesti au preluat peste jumatate din economia tarii, dupa ce micul stat adriatic abia si-a declarat, anul trecut, independenta, survenita dupa o lunga uniune statala cu Serbia – nedorita, de fapt, de nici una din parti, dar mentinuta ani buni ca urmare a staruintelor UE. Acum, UE insista ca Serbia sa-si privatizeze grabnic economia, dar, spre deosebire de Romania, in cazul vecinului toate semnele indica Rusia ca principal beneficiar al El Dorado-ului local. Kremlinul are, precum se vede, sanse bune sa puna, in fine, mana pe satelitii din Balcani care au scapat, de-a lungul vremii, fie controlului tarist, fie celui comunist.
Romania s-a opus, pana in prezent, planului Natiunilor Unite de scoatere a provinciei Kosovo de sub suveranitatea Belgradului si plasare a ei pe calea catre independenta, temerile romanesti fiind legate de crearea unui precent care ar putea favoriza dezmembrarea Republicii Moldova. Pot fi aduse argumente atat pro, cat si contra pozitiei Bucurestiului. Fitecum, presedintele Basescu se va dovedi bine sfatuit daca va lua in calcul si pericolele ce razbat dinspre vecinul vestic, care vor deveni iminente in momentul in care Serbia este impinsa prematur in UE. La Belgrad, scena politica este dominata de forte sovine si proruse – ca urmare, primirea unui stat aflat in plin curs de pozitionare sub protectorat rusesc ar constitui un gest de o nesabuinta fara seaman atat pentru situatia Uniunii pe ansamblu, cat si pentru seria noilor state membre care s-au luptat vreme indelungata pentru a scapa de sub controlul Moscovei. Cu o regiune vestica expusa subit dominatiei ruse, Romania s-ar putea trezi curand ocolita de marile companii occidentale, pe cand o Serbie prorusa in interiorul UE ar determina ca insasi prezenta Uniunii in Balcani sa devina una pur formala. Domnul Basescu ar avea destule motive sa impuna un veto nechibzuitei idei slovene, iar restul statelor europene ar avea si mai multe pentru a-i aduce multumiri.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
