Stiu ca multi dintre dumneavoastra, cititori ai “Romaniei libere”, veti fi putin socati de titlu. Daca sunteti deja maturi si trecuti prin istoria comunista, prin cele ale tranzitiei si preaderarii, presupun ca socul se va diminua dramatic. Incerc sa argumentez enuntul din titlu, riscand sa ma criticati, complet legitim, pentru ca incerc sa opun o perspectiva roz, celei standard, negru-gri:
– Traim in cea mai democratica dintre Romanii. La viata politica a Romaniei, macar in calitate de electorat participa oameni din categorii de o diversitate fara precedent. Cea mai “democratica” dintre Constitutiile precedente, cea din 1923, excludea de la vot femeile, adica jumatate din populatia majora. Constitutia comunista nu poate fi luata in serios in economia democratiei: drepturile individuale erau cu totul secundare, pluralism politic nu exista, iar interesul public se construia la comanda partidului unic. Democratizarea se adanceste in varii forme: dezvoltarea societatii civile, implicarea mai larga a cetatenilor in dezbaterea legilor si politicilor publice, democratizarea institutiilor publice, orientarea institutiilor spre: cetatean, contribuabil, consumator, pacient, student etc.
– Traim in cea mai moderna dintre societatile romanesti. Pana in 1946 populatia taraneasca, premodern-patriarhala atingea nivelul de 80%. Profesionalizarea era scazuta, iar clasa de mijloc nu se conturase coerent. Domina o polarizare sociala inalta. In comunism omogenizarea sociala a distrus proprietatea si meritul drept criterii admisibile ale inegalitatii sociale. Poporul unic muncitor avea o populatie taraneasca paupera, traitoare a unui mod de viata traditional, o clasa muncitoare ideologic-conducatoare, nu avea clasa de mijloc propriu-zisa. Polarizarea sociala a fost larg subminata si inlocuita cu traiul, veniturile si consumul normate politic. Actual polarizarea este inca dramatica, dar populatia taraneasca scade sub 45%, satul romanesc se modifica prin muncitorii agricoli emigranti si prin presiunile spre dez-taranire a productiei si proprietatii, impuse de UE. Avem cea mai urbanizata dintre populatiile Romaniei. Clasa de mijloc, la fel ca profesionalizarea tind sa se dezvolte spectaculos in urmatoarea perioada, sub presiunea competitiei si cererii de competente in economia de piata. Se reface treptat legatura intre venituri si merit.
– Traim in cea mai educata dintre Romanii. Avem cea mai educata populatie din intreaga istorie a Romaniei. In interbelic, succesul cel mai mare a fost generalizarea invatamantului primar obligatoriu. In comunism succesul cel mai mare a fost generalizarea invatamantului de 10 clase si cresterea inrolarii populatiei tinere in invatamantul superior pana la nivelul 8-10% dintre absolventii tineri. Actual studiile superioare se generalizeaza. A crescut durata studiilor prin adaugarea si generalizarea studiilor postuniversitare de master si prin cresterea spectaculoasa a cuprinderii in studii doctorale.
– Traim in Romania cu cea mai informata populatie. Explozia mass-media, ca si accesul la informare sunt fara precedent. Aproape 90% din populatie are acces cel putin la programe TV. Datorita pluralismului si diversitatii, a scazut spectaculos gradul de indoctrinare si este facilitat accesul la decizii politice in cunostinta de cauza
– Traim in cea mai accesibila dintre culturi. La fel ca educatia, cultura devine un fenomen de masa, atat ca acces la informare, cat si ca acces la producere. Acest fapt contribuie in perspectiva la inlocuirea formelor elitiste cu cele general-civilizatorii. Generalizarea treptata a accesului la internet scade gradul de “autohtonizare excesiva”. Devenim parte a lumii mari. Intram in competitie si colaborare cu oameni din alte culturi si, de ce nu, incepem sa existam pe harta culturilor, fara sa fim obligati sa emigram in societati “vizibile”.
– Traim in cea mai buna pozitionare geo-politica posibila. Cel putin pe o perioada previzibila nu ne mai amenita nici fascismul legionar, la fel ca in interbelic, nici comunismul, la fel ca acum 60 de ani. Suntem parte a lumii dezirabile sub scutul protectiv al NATO si, foarte curand, ca parte a Uniunii Europene. Libertatea noastra nu este garantata doar de legile statului, nu este la cheremul guvernantilor proprii, ci depinde si de apartenenta noastra mai larga la lumea occidentala, adica la teritoriul democratiilor liberale.
Cred ca trebuie sa ne asumam o perspectiva generala optimista, sa lasam defetismul si vaicareala de-o parte. Starea de depresie cronica la nivel macro-social nu mai are alt fundament decat pasiunea noastra bolnava pentru victimism. Suntem, la nivel pozitional, in cel mai bun loc cu putinta. De aici incolo incepe constructia critica, asa cum le sta bine unor oameni care intra in etapa cetateniei adulte. Analizam lucid fiecare dintre sistemele de referinta in care ne aflam si mergem mai departe. Democratic, exercitiul cetateniei este inca slab, ca si egalitatea de sanse. Clasa politica are inca prea multi oameni incompetenti sau rau-intentionati in privinta binelui public. Infrastructura de locuire arata adesea ca dupa bombardament sau ca in Evul Mediu. Parte din mass-media este sub o prea accentuata vasalitate economica. Explozia accesului la cultura improasca inca prea mult cu kitsch, pornografie si superficialitate. Educatia este preponderent cantitativista: ne intereseaza prea mult cate diplome dam, cati studenti atragem si prea putin ce stiu ei sa faca dupa ce pleaca din universitati. Ratam nenumarati copii in sistemul de educatie pentru simplul motiv ca au avut nenorocul sa se nasca la tara, in familii sarace sau in comunitati carora integrarea in scoala le pare un pericol. Fiecare in plan individual putem avea necazuri mari sau mici, succese mari sau mici. Important imi pare faptul ca ele incep treptat sa ni se datoreze si noua, nu doar “oranduirii”. Am facut un pas urias de la paternalism la autonomie.
Mihaela Miroiu este profesor de stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA), Bucuresti
