Peste 8 luni, cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European, alegătorii din întreaga Europă se vor pronunţa asupra realizărilor noastre comune din ultimii 5 ani.
Aceşti ani au fost marcaţi de criza financiară mondială, declanşată în urmă cu exact cinci ani, o dată cu preluarea entităţilor Fannie Mae şi Freddie Mac de către guvernul Statelor Unite şi cu declararea falimentului de către firma Lehman Brothers.
Dar Europa a reacţionat prin măsuri hotărâte. Am demarat o reformă a sectorului financiar, al cărei scop este de a pune la adăpost economiile cetăţenilor, am îmbunătăţit modul în care guvernele cooperează între ele, strategiile pe care le aplică pentru a asigura revenirea la finanţe publice solide şi a-şi moderniza economiile şi am mobilizat peste 700 de milioane de euro pentru a ajuta ţările lovite de criză să depăşească pragul critic.
Pentru Europa, redresarea este aproape tangibilă. Pe baza cifrelor şi a evoluţiilor recente, avem motive întemeiate să fim încrezători. Important acum este ce facem cu aceste realizări. Căpătăm acel plus de încredere care ne ajută să continuăm pe drumul pe care am pornit sau minimalizăm rezultatele eforturilor noastre? Răspunsul meu este clar: acest lucru ar trebui să ne încurajeze să perseverăm în eforturile noastre.
Trebuie să acţionăm în continuare pentru a ne reforma economiile, pentru a asigura creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Ceea ce trebuie să facem în primul rând este să realizăm uniunea bancară. Astfel ne vom asigura că de acum încolo nu contribuabilii vor fi cei care vor cotiza în primul rând pentru salvarea băncilor neviabile. Acest lucru va contribui şi la reluarea activităţii normale de creditare a economiei, în special a întreprinderilor mici, pentru că fluxul de credite către economie nu este încă suficient. În ultimă instanţă, un lucru este important: avem nevoie de creştere economică, pentru a evita o redresare care nu este însoţită şi de o ameliorare a situaţiei şomajului. De aceea trebuie să îndepărtăm obstacolele care frânează dinamismul întreprinderilor şi al persoanelor şi să valorificăm la maximum potenţialul pieţei unice. Prin urmare, vom acţiona în continuare pentru a crea premisele constituirii unei pieţe unice în sectorul telecomunicaţiilor, care va conduce la scăderea costurilor serviciilor de roaming pentru consumatori. Vom investi mai mult în inovare şi ştiinţă, în competenţe, educaţie şi formare profesională în vederea sprijinirii talentului. Vom face noi propuneri privind o politică industrială adaptată secolului 21, vom crea noi oportunităţi comerciale, ne vom urmări în continuare obiectivele în materie de combatere a schimbărilor climatice şi ne vom continua activitatea privind impactul preţurilor energiei asupra competitivităţii şi a coeziunii sociale.
Datorăm acest lucru celor pentru care redresarea nu este încă palpabilă, celor 26 milioane de cetăţeni ai noştri care sunt şomeri; rata actuală a şomajului este într–adevăr nesustenabilă din punct de vedere economic, imposibil de justificat din punct de vedere politic şi inacceptabilă din punct de vedere social.
În acest stadiu, al unei redresări fragile, cel mai mare risc de evoluţie negativă cu care ne confruntăm este de natură politică, prin urmare este de datoria guvernelor să asigure siguranţa şi predictibilitatea care lipsesc actualmente pieţelor. Constanţa este lucrul cel mai important.
Există persoane care susţin că o Europă mai slabă ar face ca ţara lor să fie mai puternică, că Europa este o povară şi că s-ar descurca mai bine fără aceasta. Acestora le ofer răspunsul meu clar: cu toţii avem nevoie de o Europă unită, puternică şi deschisă. În lumea de astăzi, acţiunea la nivelul UE este indispensabilă în vederea protejării valorilor şi a standardelor noastre.
Se înţelege de la sine că, la fel ca orice întreprindere umană, Uniunea Europeană nu este perfectă. Prin urmare, întrebarea care contează este următoarea: vrem să îmbunătăţim Europa sau să renunţăm la ea? Răspunsul meu este clar: haideţi să ne implicăm! Dacă nu vă place Europa aşa cum este în prezent, haideţi să o facem mai bună! Găsiţi modalităţi de a o face mai puternică, atât la nivel intern, cât şi internaţional. Însă nu renunţaţi la acest proiect. Europa trebuie să se concentreze asupra domeniilor în care valoarea sa adăugată este cea mai mare. Trebuie să facă paşi mari în problemele mari şi paşi mici în problemele mici – lucru care poate în trecut ne-a scăpat uneori din vedere. Există însă domenii de maximă importanţă în care Europa are nevoie de mai multă integrare, de mai multă unitate, domenii în care numai o Europă puternică poate obţine rezultate. De aceea am credinţa că orizontul nostru politic trebuie să fie reprezentat de o uniune politică.
Anul viitor se împlineşte un secol de la începutul primului război mondial. Premiul Nobel pentru pace care ne-a fost acordat anul trecut ne reaminteşte că Europa este un proiect al păcii. Permiteţi-mi să spun acest lucru tuturor celor care se bucură de dificultăţile cu care se confruntă Europa şi care doresc să ne întoarcem la izolare: Europa anterioară integrării, caracterizată de diviziuni, războaie şi tranşee, nu este ceea ce oamenii îşi doresc şi merită să aibă. Continentul european nu s-a bucurat niciodată în istoria sa de o perioadă atât de lungă de pace precum cea de la crearea Comunităţii Europene.
În perioada care ne desparte de alegerile pentru Parlamentul European, numai prin consolidarea consensului referitor la obiectivele noastre fundamentale ne putem ridica la înălţimea provocărilor adresate de vremurile pe care le trăim. La nivel politic, Uniunea Europeană trebuie să rămână un proiect pentru toţi membrii săi, o comunitate cu participanţi egali. La nivel economic şi social, trebuie să adăugăm eforturilor naţionale responsabilitatea şi solidaritatea europeană şi trebuie să ne prezervăm valorile, cum ar fi statul de drept.
Polarizarea care poate rezulta în urma crizei prezintă un risc pentru proiectul care ne uneşte. Prin urmare, întrebarea este următoarea: ce imagine a Europei le va fi pusă în faţă alegătorilor? Versiunea onestă sau versiunea caricaturală? Miturile sau faptele? Versiunea cinstită şi rezonabilă sau versiunea extremistă şi populistă? Diferenţa este esenţială. Peste 8 luni, alegătorii vor decide. Este rândul nostru să susţinem cauza Europei.
José Manuel Barroso este preşedintele Comisiei Europene
