Compromisul care nu compromite. Asa a spus presedintele Basescu despre noul guvern. Din pacate, startul este dezastruos. Nu am fost dintre aceia care au sustinut ca simpla idee a asocierii dintre PDL si PSD este imorala, desi e clar ca a reprezentat un moment de cotitura, a incheiat epoca taberelor ireconciliabile si ne-a dus in etapa in care totul e negociabil. Dar modul in care PDL si PSD au pus in practica intelegerea lor a compromis cu adevarat intelegerea. De la balbele cu programul de guvernare pana la componenta cabinetului, totul arata prost. Timp de cateva zile au negociat de zor si cand ieseau de acolo ne spuneau ca discuta programul de guvernare si abia apoi componenta guvernului. Cum de au reusit sa iasa din negocierile despre program fara un program definitiv, nu pot sa-mi imaginez. Scoaterea in public a unui document si apoi schimbarea sa arata prost si confirma cinismul cu care a tratat presa negocierile: de fapt, nu au discutat programul, ci altceva.
Apoi, ne-am fi asteptat ca impartirea ministerelor sa combine principiul apartenentei politice cu cel al competentei si sa se tina seama si de profilul public al candidatilor. Cel putin asa promiteau cei doi lideri de partide in timpul negocierilor "pe programe". De fapt, a rezultat un experiment sinistru de defalcare a administratiei centrale ca la gradinita – unu mie, unu tie –, fara sa fie clar daca partidele au oameni buni pe postul care pica la sorti. Mai rau, in interiorul partidelor s-au distribuit ministerele ca la piata, pe baza de muschi politici. Asa ca ne-am trezit cu o formula ministeriala deprimanta.
Marian Vanghelie s-a razbunat pe scoala care l-a invins in tinerete si a reinstalat-o la Ministerul Educatiei pe Ecaterina Andronescu, cel mai retrograd ministru din domeniu. De la ea ne putem astepta cel mult sa nu mai faca nimic, altfel strica si bruma de reforma din ultimii ani. Despre ministrii "no name" de la Mediu si Sanatate nu sunt prea multe de zis, dar oricum nu poti astepta ceva serios de la niste oameni care nu au emis nici o parere in spatiul public despre sectorul pe care acum il manageriaza. Cum ne-am putea astepta la reforma si solutii de politici publice moderne de la niste insi care pana acum o luna de zile nu existau pe domeniul de activitate cu pricina? Ca si habarnistii de pana acum, gen David sau Adomnitei, vor prelua ideile birocratilor din sistem si vor lansa planuri interventioniste grandomane ca sa ramana in istorie, doar toti nepriceputii se viseaza Ceausescu (ar trebui sa-l intrebam acum pe Adomnitei cum a ramas cu orasul universitar de langa Bucuresti sau pe Ludovic Orban ce s-a ales de canalul Bucuresti-Dunare).
Din garnitura fostului guvern Nastase se remarca Gabriel Oprea, un tip care a intrat in politica mare ca prefect la Bucuresti, unde isi propusese sa controleze preturile din piete cu politia, de crapau ziaristii independenti aratand bravura autoritatilor in lupta cu piata libera. Acelasi Oprea a trait anii de opozitie in Ilfov, cel mai corupt si mai prost administrat judet. Acum, Oprea are sansa sa extinda la nivel national si lupta cu pietarii, si modelul de administratie publica din Ilfov.
Traian Basescu spunea in campania electorala din 2004 ca Oprea face parte din "mafia personala" a lui Adrian Nastase. Dupa toate standardele, sa accepti un "mafiot personal" in guvern e genul de compromis care compromite. Asa cum compromitatoare e si incapatanarea PDL de a o face ministru pe Elena Udrea, aceasta icoana a topeniei de partid si de stat. Cand a aparut initial in viata politica, doamna Udrea parea doar o alta figura jenanta, de genul celor care se invart pe holurile partidelor si pe care liderii politici seriosi le tin in esalonul doi, sa nu fie prea vizibile la public. Totul era dubios, de la educatia sa la particulara de drept si apoi in structurile de mare rasunet academic ale armatei pana la imbogatirea cu parcari si alte afaceri cu statul. Elena Oprea si omul lui Mazare reprezinta noul, tinerii in politica, in rest sunt personaje vechi care si-au atins demult limita de incompetenta. Theodor Paleologu la Cultura e o veste buna doar pentru cei care tin la un nume si la o traditie, altfel omul in sine nu s-a remarcat prin nimic.
Saracul Emil Boc conduce un guvern de figuri atat de controversate incat el personal pare bizar in peisaj. Boc are ceva merite in spate si nu l-am auzit implicat in afaceri dubioase. S-a remarcat printr-o opozitie bine sustinuta pe vremea atotputernicului guvern Nastase, cand proaspatul deputat de atunci chiar avea ceva de spus in tacerea asurzitoare a colegilor sai de opozitie. Era pe vremea cand Paleologu junior schimba amabilitati livresti cu omul de cultura Nastase, Elena Udrea era platita de RA-APPS, iar Ecaterina Andronescu se lupta de zor cu manualele alternative. Ce vremuri! Macar atunci stiam si noi, si Boc cine vrea un stat de drept in Romania, cine e fripturist si cine punea institutiile sa lucreze pentru gasti de partid. Dar deputatul singuratic, bataios si onest care facea figura de exceptie in Parlament si critica guvernul Nastase face acum figura bizara in fruntea unui guvern care seamana jenant de mult cu executivul Nastase.
