#Roşia Montană. CE FACEM MAI DEPARTE

Alina Mungiu-Pippidi 11.09.2013 - 13:35

Mişcarea de protest urbană care a început zilele astea nu se va opri aici. De fapt ea este un nou episod după cea din ianuarie trecut, şi după mişcarea politică pe Facebook care l-a promovat pe Nicuşor Dan la circa zece la sută ...

Share

Mişcarea de protest urbană care a început zilele astea nu se va opri aici. De fapt ea este un nou episod după cea din ianuarie trecut, şi după mişcarea politică pe Facebook care l-a promovat pe Nicuşor Dan la circa zece la sută din voturile bucureştenilor, în ciuda unei prese corupte care îi închidea uşile. Simplu spus, am fost prea săraci şi needucaţi ca să avem pînă acum alte griji decît cele materialiste. Partidele tradiţionale au răspuns la astea cu pîine şi circ (contra ungurilor, ruşilor, mai nou şi maidanezilor), dar cum nu au avut resurse suficiente să dea o pîine la toată lumea, s-au umplut de promisiuni neacoperite. Băsescu s-a făcut aşa de odios că i-a adus pe USL cu două treimi din voturi la putere, şi aşa s-a scris istoria. Dar acum o rescriem. Pentru că începem să avem masa critică urbană care nu are nevoie de pîinea şi circul partidelor, e educată occidental prin Internet, dacă nu direct, şi are alte aspiraţii. Aspiră la o ţară curată, un ideal post-materialist. Ajungem din urmă aici marea revoluţie culturală a Occidentului petrecută în anii şaptezeci şi de care ne-au ţinut departe tirania şi mizeria, ne revoltăm pentru valori şi oferim participarea noastră pentru o cauză bună pentru binele colectiv, fără să aşteptăm nimic în schimb ca profit personal.

De ce nu e cazul să se oprească aici manifestanţii, mulţumiţi că Ponta şi Antonescu au fost în fond civilizaţi, faţă de Boc şi Oprescu acum un an, nu au pus jandarmii pe noi şi nu au dat amenzi? Pentru că aceşti manifestanţi au pur şi simplu alte idealuri politice decît ei. Nu le pot realiza aşa cum au început, manifestînd din cînd în cînd, atunci cînd e nevoie şi revenind în restul timpului la existenţele lor izolate, prospere şi autonome ? Nu. Am două argumente puternice împotrivă.

Primul este argumentul experienţei. Am pe masa mea de lucru la birou o fotografie alb-negru reprezentînd o demonstraţie mult mai mare, circa o sută de mii de oameni după agenţiile de presă internaţionale. E demonstraţia din 10 iulie 1990 pentru eliberarea lui Marian Munteanu şi a studenţilor arestaţi de mineri. În primul rînd, ţinîndu-se de braţ, cîţiva oameni pe care îi cunoşteam doar după nume pe atunci : Ana Blandiana şi soţul ei Romulus Rusan, Mihai Şora care demisionase în semn de protest din guvernul provizoriu, Dumitru Iuga, Andrei Pippidi. Cine a trăit acele zile ştie că această demonstraţie în cămăşi albe a Alianţei Civice a necesitat un enorm curaj după represiunea minerească, şi că acei oameni care au ieşit pe 10 iulie ne-au redat speranţele : eu déjà împachetam să plec peste frontieră, ca şi alţi prieteni de ai mei. Un lucru mă frapează însă astăzi cînd mă uit la oamenii din rîndul întîi ale acelei demonstraţii, faptul că nici unul dintre ei nu a avut vreodată vreo brumă de putere în România post-comunistă. E, bineinţeles şi vina lor : nu au vrut puterea, nu s-au înscris în nici un partid şi au refuzat funcţiile care li s-au oferit. Dar au şi fost cu grijă evitaţi de orice funcţie ar fi avut vreo putere veritabilă. De ce, e evident, că făcuseră dovada autonomiei supreme şi periculoase în acea zi decisivă pentru democraţia noastră. Nimeni nu numeşte vreodată asemenea oameni la noi, cel mult încearcă să îi cumpăre.

Ar fi cu totul dramatic dacă generaţia de azi, un Nicuşor Dan, un Claudiu Crăciun, un Mihai Goţiu, o Victoria Stoiciu ar ajunge şi ei doar imagini pe o fotografie alb negru de care îşi aminteşte cineva cu nostalgie. Şi aici ajung la al doilea argument, cel al autorităţii. De ce nu cîştigă mişcarea civică globală pentru bună guvernare care s-a pornit acum mai bine de un an, colindînd ca un uragan India, Brazilia, Turcia, Tunisia, Bulgaria ? Pentru că e apolitică, pentru că refuză orice organizare, pentru că se scurge în nisip ca un tsunami epuizat după primele promisiuni. Aşa cel puţin susţine Francis Fukuyama, şi foarte energic, că am încercat să îi ţin piept şi să spun că societatea civilă e răspunsul. Da, a zis el, dar numai dacă se organizează politic ! Spune-le să se organizeze politic ! Noua clasă mijlocie va fi puternică atunci cînd va trece de la efemeritatea străzii la organizarea permanentă (discuţia a avut loc joia trecută la Berlin).

Acesta e o parte din adevăr. Strada e oricum necesară, fără ea oricine ajunge la putere o ia razna. Şantajul la adresa oamenilor politici – minţiţi, vă sabotăm realegerea- trebuie să continue. El funcţionează, după cum se vede. Fără societate civilă noi nu am fi avut un Băsescu luptător contra corupţiei, nu am fi avut nişte jandarmi cuminţi în stradă zilele astea şi un candidat necontestat la şefia Înaltei Curţi, cîndva politic disputată. Dar nu e destul. Pentru generaţia post-materială e nevoie de alt fel de politică, şi de o alternativă la clasa politică actuală. Dar asta nu va veni din altă parte. Trebuie să o creeze chiar ea.

Visez şi nu ar avea şanse electorale o asemenea mişcare ? Hm, nu prea cred- nu m-o fi părăsit brusc realismul din 1996 şi 2004, cînd am prezis corect şi am acţionat eficace. Materialul clientului s-a materializat . De la o mişcare în jurul unui om, se poate trece la o mişcare în jurul unui grup de oameni, şi asta e politica. Dar au în comun destule manifestanţii din stradă şi mulţii lor susţinători de pe Româniacurată.ro ca să creeze o mişcare politică, şi care ar fi ideologia ei ? Răspunsul e da : avem în stradă trei grupuri de oameni, ecologişti mai conservatori (Dan, oamenii de la patrimoniu, monarhiştii), ecologişti mai liberali (angajaţii în multinaţionale) şi ecologişti mai de stînga (secularişti, feministe, vegetarieni, minorităţi sexuale ). Cei mai radicali au pierdut partida, pe paginile lor de Facebook zilele astea a fost mişcare sub 200 de persoane vorbind despre ei, ca şi pe paginile societăţii civile inventate de politicieni sau servicii gen Forţa Civică, Noua Republică, Mişcarea Populară şi aşa mai departe. Verificaţi dacă nu mă credeţi, în vreme ce pe paginile unor organizaţii permanente mai de centru, ca Rezistenţa Urbană, România Curată sau Nicuşor Dan au fost mii de likeuri, zeci de mii de vizitatori şi pe Facebook mii de oameni care vorbesc prin aceste reţele în fiecare moment - celelalte au încetinit spre zero. E clar că putem întîlni la centru această mişcare verde. Şi să vă spun un secret (e amuzant că generaţia asta a învăţat doctrine politice de pe manualul meu): nu sînt probleme doctrinare. Oricare din aceste grupuri ştie că nu e bine cînd corporaţia face legislaţia, chit că unii învaţă asta la economie, alţii la politici publice şi alţii la cultură. Numai ignoranţii nu au aflat că e musai să protejăm în orice moment capitalismul nu doar de socialişti, ci şi de capitalişti. Spectrul opţiunilor la problmele contemporane este îngust, iar Jos Capitalismul, Jos Clasa Mijlocie, Jos Dumnezeu, etc nu sînt opţiuni, nici măcar nerealiste, sînt nişte absurdităţi intelectuale care nu răspund vreunei probleme fie obiective, fie subiective- trendul global e că toate lumea vrea în clasa mijlocie, peste 70% se cred déjà acolo.

Unii vor spune că e o fantezie să faci partid din hipsteri. Nu pot să cred însă că nu au aflat că hipsterul e pur şi simplu golanul de altădată. Soţul meu, care a produs un viral pe Facebook cu articolul lui din Dilema despre demonstraţia din prima duminică la care s-a dus, poartă cravată la toate orele din zi, are doctorat la Oxford, e nepotul lui Nicolae Iorga şi elevii lui i-au scos déjà primul festschrift de 65 de ani. Preşedintele Academiei, Ionel Haiduc, e unul din cei mai citaţi savanţi români şi chimist de meserie. Secretara mea, pe care am recuperat-o de la pensie, a fost la toate demonstraţiile începînd cu Piaţa Universităţii şi ani de zile numai ea ţinea deschisă clădirea GDS. Prinţesa Margareta de România s-a grăbit să se alăture protestelor. Chiar foştii mei studenţi dintre lideri sînt déjà lectori universitari sau cercetători seniori. Ce-i asta ? Avem iarăşi hipsteri academicieni, hipsteri pensionari, hipsteri profesori universitari (dragă, ce e acela hipster, mă întreba unul zilele astea la telefon), hipsteri critici literari, directori trupe balet, regizori premiaţi la Cannes, ba chiar hipsteri regali ? Hai, tăiaţi-o ! Ca şi cu banii lui Soros, George a trecut oficial în tabăra cealaltă de ceva vreme. Am fost cu totul singuri la faza asta şi de aia merită felicitaţi toţi cei care s-au mobilizat. În special mi-au plăcut cei doi adulţi şi trei copii care au ieşit din casă singuri la prima demonstraţie din Galaţi- îi consider parte din familia mea extsinsă de acum înainte, ce, numai Băsescu să aibă pe Paul Lambrino şi pe Elena Udrea.

Cine e contra ? Dnii Iliescu, Năstase, Băsescu, Greblă, Cioată ? Sună cunoscut : înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Cine e pentru ? Văd profilîndu-se un electorat monarhist de peste 20 la sută care nu vrea să mai audă de partidele astea şi unul mai tînăr de vreo 10 la sută în urban- păi e foarte bine. Sigur că o să avem împotrivă presa- a fost odioasă în mare parte, de la pseudolideri de opinie la ziarişti ca dl. Sultănoiu de la Gândul, care a scris genul de text din Azi sau Adevărul din 1990, ca acela în care pe 13 iunie a fost publicat numele meu mare ca să ştie minerii de unde să mă ia- nu credeam că tinerii de azi pot avea parte azi de un asemenea text securistic în care pe faţă sînt demascaţi liderii ca să îi ia duba. Şi sînt mulţi aşa, ei sînt adevăraţii maidanezi, corupţi, diversionişti, infecţi, săpînd la orice nu le aduce lor un profit şi scriind doar la ordin. Dar avem şi o falangă de calitatea întîi pentru susţinere- toţi oamenii pe care i-am chemat zilele astea pe ARC să susţinem manifestanţii, de la Aurora Liiceanu la Moise Guran, de la Corneliu Porumboiu la Oana Pelea. Asemenea nume -şi mai sînt multe- trec prin orice baraj mediatic, mai ales că noi nu vom face decît să promovăm, mă îndoiesc că oricare din celebrităţile care s-au alăturat zilele astea se va implica direct. Dar are cine să facă, sînt convinsă !

Am dreptate ? Greşesc? Dvs aţi face o filială a unei asemenea mişcări? Cunoaşteţi pe liderii mişcării din stradă? De mine, România curată va începe prezentarea lor, tot ca să spargem barajul. Partida societăţii civile este verde şi proaspătă. Alăturaţi-vă lor!

Puteţi comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro