Românii, în faţa testului de moralitate

Tom Gallagher 23.07.2012 - 17:57

În aceste zile de campanie electorală pentru referendum, românii au putut vedea un preşedinte suspendat predominant calm şi reţinut faţă de strâmbul test la care electoratul român ajunge supus din vrerea actualilor guvernanţi şi ...

Share

În aceste zile de campanie electorală pentru referendum, românii au putut vedea un preşedinte suspendat predominant calm şi reţinut faţă de strâmbul test la care electoratul român ajunge supus din vrerea actualilor guvernanţi şi parlamentari. Sper ca românii să îşi amintească de acest test cu vârf şi îndesat la toamnă, când aceiaşi aleşi ai neamului vor veni, umili, să le cerşească sau să le cumpere votul. Între timp, liderii occidentali monitorizează la sânge atât organizarea referendumului, cât şi soarta sistemului judiciar românesc şi riscurile pe care acapararea sa de către corupta elită de la Bucureşti le prezintă pentru UE. Iar tandemul Ponta-Antonescu se confruntă, de-acum, cu efectele nescontate ale cabalei sale: prin samavolnicia demersurilor USL, a reuşit să plaseze mahalaua politică dâmboviţeană în centrul atenţiei internaţionale, România fiind, de zile bune, monitorizată de presa din întreaga lume în mult mai mare măsură decât a fost, per total, în ultimele două decenii.


În pofida presiunilor exercitate asupra unei bune părţi a mass-media autohtone, actualii guvernanţi au eşuat lamentabil în politica lor de comunicare şi PR. Junele Tudor Chiuariu, ţinut până recent la colţul ruşinii după catastrofalul său bilanţ în fruntea Ministerului Justiţiei, a ajuns trimis subit la înaintare pe post de portavoce a USL. Spre ghinionul coaliţiei, Chiuariu n-a găsit nimic mai bun de făcut decât să-l gratuleze pe preşedintele CE, José Manuel Barroso, cu apelativul de „politruc" şi să califice ultimul raport MCV - publicat oricum în variantă îndulcită - drept „insultă". Dat fiind că premierul Ponta ceruse, în aceeaşi zi, miniştrilor săi să pună capăt „propagandei fasciste" de peste hotare, mass-media din Germania şi Marea Britanie au concluzionat, stupefiate, că guvernanţii români l-au făcut pe Barroso „politruc" şi au taxat concluziile CE drept „propagandă fascistă". Ăsta da succes de comunicare! De altfel, afirmaţiile şi poziţionarea USL nu fac parte nici măcar din instrumentarul naţionalismului primitiv, având în vedere că interesele acestei coaliţii stau în flagrantă contradicţie cu interesul naţional. USL probează în fiecare nouă zi că incomensurabilele prejudicii pe care le-a adus României în aceste săptămâni o lasă absolut rece. Nepăsarea responsabililor ei este astăzi omniprezentă în România - începând cu reputaţia sistemului universitar românesc, terfelită de un premier plagiator incapabil de gestul de onoare, şi terminând cu economia confruntată cu gaşca baronilor flămânzi, întorşi în căutare de noi prăzi. La care se adaugă, desigur, debutul exodului investitorilor străini şi prăbuşirea dramatică a monedei naţionale. Tot ce a demonstrat USL până acum este un halucinant reflex de haită, conduita coaliţiei fiind specifică unei bande de racheţi locali care, prin şantaj şi ameninţare, a ajuns să facă legea într-un cartier marginal ignorat de regulă de forţele de ordine, dar ajuns mai nou, subit, ţinta unei ample acţiuni poliţieneşti.

În apariţiile sale publice, Crin Antonescu aduce din ce în ce mai mult a rapper trecut, dar infatuat şi scos din pepeni de orice voce critică la adresa deviaţiilor sale comportamentale. Când nu avertizează „politrucii" CE să-şi vadă de lungul nasului, oferă formule de cosmetizare a consecinţelor dramatice ale abuzurilor pe care le-a co-girat - cum ar fi expedierea, „cât mai repede posibil", a unei „armate de oameni competenţi, de experţi autentici" la UE „care să pregătească în România variante şi politici" de implementat în exterior.

O astfel de retorică este atât de depăşită, încât surclasează până şi memorabilele perorări ale actualului deţinut de drept comun Adrian Năstase sau delirul Rodicăi Stănoiu. Dar coaliţiei USL îi va fi imposibil să se mai eschiveze de la implementarea reformelor impuse prin recentul raport al MCV. Dacă încearcă tertipuri, tergiversări sau sfidări, sancţiunile UE devin inevitabile, iar România va plăti extrem de scump. În plus, plângerea penală depusă împotriva preşedintelui suspendat, a foştilor premieri Boc şi Ungureanu şi a unor lideri şi europarlamentari marcanţi ai PDL pentru „subminarea economiei naţionale prin comunicarea de informaţii false" este o nouă mostră de inepţie politică care va confirma, inerent, lumii că termenul „puci" utilizat în legătură cu acţiunile USL din ultimele săptămâni este cât se poate de potrivit. Desfiderea regulilor şi principiilor fundamentale ale UE va menţine România pe marginea „prăpastiei" menţionate de José Manuel Barroso, abisul dovedindu-se în mare măsură economic. Spus mai pe şleau, ţara are de-acum toate şansele să alunece rapid în exact acel abis pe care a încercat să-l evite Traian Băsescu, sacrificându-şi în acest scop cota de popularitate rămasă până atunci relativ notabilă.

Pe durata scurtei sale campanii, preşedintele s-a ferit să facă paşi greşiţi. Aidoma unui profet din Vechiul Testament, a preferat să ofere naţiunii şansa salvării independenţei unui sistem judiciar care a ajuns să bage spaima în şleahta corupţilor transpartinici. Austeritatea vestită de preşedinte într-un moment în care, potrivit domniei sale, nici un alt oficial nu dorit să facă fatidicul anunţ a ajuns astăzi cheia testului de fidelitate pe care îl au de dat milioanele de cetăţenii amăgiţi, dar totodată lobotomizaţi de detractările oponenţilor săi. Pe perioada mandatelor sale, Băsescu s-a dovedit un susţinător ferm al regenerării peisajului politic, aspirând la o clasă politică autohtonă mai europeană, pentru care să prevaleze echitatea şi justiţia. Acest crez politic a constituit, alături de măsurile de austeritate, adevăratul test de fidelitate inclusiv pentru fostul său partid şi partenerii acestuia de coaliţie, iar în final rândurile susţinătorilor s-au rărit considerabil, preşedintele fiind lăsat aproape singur în front.

În mod relevant, detractorii săi cei mai înverşunaţi sunt predominant politicieni tineri, mult mai rapaci şi ambiţioşi decât mentorii lor, dar a căror abilitate constă, din păcate, doar din interminabile verbiaje calomnioase iterate pe posturile TV mercenare. Graţie nenumăratelor probe oferite cu largheţe de premierul Ponta, românii pot concluziona singuri unde duce, de fapt, substituţia valorilor cu cinismul. Ţine, de-acum, doar de ei să demonstreze Europei atât cu ocazia referendumului, cât şi a parlamentarelor de la toamnă nivelul de etică al naţiunii lor. Îi asigur că întreaga lume priveşte pentru a se lămuri, odată pentru totdeauna, dacă românii au devenit între timp mai maturi şi morali decât clasa lor politică, dacă împărtăşesc setul de valori europene sau dacă preferă să ridice, prin vot, „şmecheria" mioritică la rang de înaltă politică.


Tom Gallagher este politolog britanic. Volumul său cel mai recent despre România este „Deceniul pierdut al României: Mirajul integrării europene după anul 2000".