Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Recensământul, despre structura confesională a României

Mircea Kivu 23.07.2013 - 20:15

Ca şi în cazul structurii etnice, calitatea informaţiilor furnizate de recensământul din 2011 despre structura confesională este inferioară celor anterioare, datorită ponderii exagerat de mari a persoanelor pentru care ...

Share

Ca şi în cazul structurii etnice, calitatea informaţiilor furnizate de recensământul din 2011 despre structura confesională este inferioară celor anterioare, datorită ponderii exagerat de mari a persoanelor pentru care lipseşte informaţia respectivă, drept consecinţă a faptului că 1,18 milioane de persoane au fost recenzate „indirect“ (nu au fost vizitate de către recenzori în perioada de recenzare).

Din datele prezentate rezultă că acestora li s-au adăugat cam 80.000 de persoane care au refuzat să‑şi declare apartenenţa religioasă; în final, 6,3% din populaţia stabilă figurează la rubrica „informaţie nedisponibilă“, ceea ce reprezintă un grad de aproximare considerabil.

Dacă facem abstracţie de aceas-tă caracteristică a recensământului din 2011, am putea avea impresia că ponderea creştinilor ortodocşi ar fi scăzut, de la 86,8% (în 2002) la 81,0%. Dacă însă ne raportăm la numărul celor care şi-au declarat apartenenţa, obţinem o proporţie de 86,5%, foarte apropiată de cea înregistrată în urmă cu zece ani. Scăderea în cifre absolute a credincioşilor ortodocşi (de 2,5 milioane) se datorează în cea mai mare parte scăderii generale a populaţiei României.

Celelalte culte au scăzut şi ele în cifre absolute, dar şi-au menţinut, în linii mari, ponderile deţinute în 2002, cu mici excepţii. Singura creştere se înregistrează în dreptul religiei penticostale, care a crescut atât în cifre absolute, cât şi ca pondere.

Cea mai importantă scădere, de peste 40.000 de persoane, o înregistrează biserica greco-catolică. Cele mai semnificative scăderi s-au înregistrat în judeţele Alba (unde greco-catolicii au scăzut de la 3,6% la 2,6% din populaţie) şi Cluj (de la 4,3% la 3,4%).

Episcopul greco-catolic de Oradea a contestat rezultatele acestui recensământ. Dintre argumentele prezentate, mi se pare consistent cel referitor la diferenţa dintre datele provizorii (prezentate în august 2012) şi cele finale. Rezultatele provizorii, care aveau în vedere doar 19 milioane de persoane recenzate, înregistraseră 160.000 greco-catolici, număr ce a fost diminuat în datele finale cu 10.000. Ar trebui însă remarcat că scăderi similare s‑au înregistrat şi în cazul cultelor adventist de ziua a şaptea şi baptist. Cred că, în această privinţă, INS ar trebui să furnizeze o explicaţie plauzibilă. În rest, neregulile punctuale legate de munca recenzorilor sunt greu de verificat acum.

Un fenomen important este creşterea ponderii persoanelor care se declară atee sau fără religie. În 1992 s-au înregistrat 1.018 atei şi 2.410 persoane fără religie; în 2002, numărul ateilor crescuse la 8524, iar al celor fără religie la 12.825; în 2011 înregistrăm 20.743 atei şi 18.917 persoane fără religie. În total, cele două categorii însumează acum 0,2% din totalul populaţiei care şi-a declarat apartenenţa religioasă. Cifrele sunt, oricum, extrem de mici comparativ cu cele înregistrate în restul Europei. Conform CIA – The World Fact Book and International Religious
Freedom Report (2012), în întreaga Europă ponderea persoanelor fără apartenenţă religioasă este 18,2%, iar în Europa de Sud-Est (cea mai religioasă subregiune) – 2,5%.

Putem, pe baza datelor furnizate de recensământul din 2012, să afirmăm că suntem cea mai religioasă ţară europeană. Acest lucru fusese deja constatat la nivelul opiniilor. În cadrul unui sondaj Eurobarometru din 2010, 92% din români îşi exprimau convingerea că există un Dumnezeu, fiind depăşiţi doar de către turci şi maltezi (94%). Media Uniunii Europene era de 51%, la cealaltă extremă situându-se cehii (16%), estonienii şi suedezii (18%). Faptul că 8% din români nu cred în existenţa lui Dumnezeu, dar mai puţin de 1% se declară fără religie sau atei, trebuie explicat prin diferenţa dintre practica şi convingerea religioasă. Probabil, mulţi români se declară creştini pentru că sunt botezaţi, chiar dacă nu aderă la valorile religioase.

Ar mai fi de luat în calcul forţa de constrângere a unei norme sociale extrem de puternice. E mai uşor să te declari necredincios într-un sondaj de opinie anonim decât într-un recensământ în care ţi se înregistrează toate datele personale. De notat că evoluţia ascendentă a ponderii celor care-şi asumă convingeri atee sau nereligioase indică faptul că norma respectivă este din ce în ce mai puţin constrângătoare.

Mircea Kivu este sociolog

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...