N-as fi crezut ca voi ajunge vreodata sa scriu despre "nimic". Ca minunata noastra clasa politica nu mai are de oferit Romaniei nici oameni noi, nici solutii. Nimic.
Candidatii ii trateaza insa pe toti alegatorii ca pe niste pomanagii. Dau spaga electorala alegatorului aproape orice: de la plicuri continand diverse sume de bani, brichete, pixuri, carne, ulei, carnati, peste, sarmale, manele pe teme politice pana la generoase fonduri guvernamentale repartizate pe spranceana politica a primarilor pentru fantani arteziene si alte nimicuri. Mese intinse peste tot, bautura garla. In afara de aceasta nerusinata mituire a electoratului, ce mai ofera ei? Nimic.
Venind pe fondul unei sperante uriase, a unui entuziasm general, in 1990, dupa iesirea din dictatura comunista, noua clasa politica, asa cum era ea, avea totusi proiecte concrete pentru viitor. Cele mai importante erau legate de dorinta noastra comuna de a adera la NATO si UE. Electoratul a fost mobilizat sa le sustina. Acum, din pacate, nici un lider politic, si nici un partid nu s-au straduit sa coalizeze in jurul lor oameni care sa fie in stare sa sustina si sa puna in practica un proiect de amploare pentru viitorul tarii, pentru cetateni. Incompetenta, coruptie si promisiuni populiste irealizabile, asta ofera acum politicienii romanilor. Ceva bun? Nimic.
Cum sa se duca electoratul la vot daca nici o idee nu l-a cucerit? Pentru care motiv anume? Nici macar asa-numitele planuri anticriza nu contin elemente reale, concrete. Normal. Nici nu se stie cat, cand si cum ne va afecta aceasta criza. Ceata totala. Ideea candidatilor la functia de premier e o mare farsa in care nici macar Geoana, Tariceanu, Stolojan nu cred. In avantaj: doar actualul premier care a dat o aura de concretete unor majorari salariale stabilite deja prin ordonante planificate sa intre in vigoare, in mod convenabil, abia dupa alegeri, cand nu va mai fi la guvernare. Ceva concret acum? Nimic.
Clone ale actualilor lideri, tinerii candidati nu se ridica la nivelul asteptarilor. In plus, celor aproape doua milioane de noi votanti nu le-a adresat nimeni nici un cuvant.
Se poarta aceeasi lupta surda pentru sfasierea bannerelor si afiselor, candidatii se denigreaza reciproc pe la usile oamenilor ori la televizor. Ce primesc cetatenii care doreau o campanie decenta bazata pe confruntarea de programe si idei? Nimic!
Gradul de sfidare a electoratului este in crestere alarmanta. Cum sa se simta, de pilda, alegatorii din colegiul in care PD-L le-a insultat bunul simt desemnandu-i sa candideze pe Ioan Talpes si Dudu Ionescu? Decat sa voteze un fost sef de serviciu secret si consilier al lui Ion Iliescu si un altul care a plecat din PNTCD direct in bratele lui Felix turnatorul, iar acum e mare democrat-liberal, alegatorii PD-L se gandesc ca nici n-are rost sa se duca la urne. si asa se vor pierde voturi importante. Sa mai credem ca pedelistii militeaza pentru reformarea clasei politice? Sa fim seriosi! Ce ne propun ei? Nimic.
Si totusi uninominalul are si partea lui buna. Obligati sa iasa in strada, politicienii au aflat direct de la alegatori cum sunt perceputi. si n-au mai putut sa-i sfideze. Sa le spuna: voi sunteti "stupid people". Au fost nevoiti sa indure remarcile dure ale oamenilor simpli. Pentru ca practic le cerseau voturile, au tacut si au inghitit. Sa speram ca macar unora le-a folosit acest exercitiu de umilinta. Daca nu, Romania, aflata la un moment de cotitura, are toate premisele sa se indrepte spre unica tinta precisa care se contureaza. Marele Nimic.
