Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Protestatarii vs. cinismul statului şi al societăţii

Tom Gallagher 16.10.2013 - 10:45

Canalizarea tuturor energiilor spre un subiect de nişă precum Roşia Montană (oricât de necesară şi meritorie ar fi aceasta) demonstrează o lipsă a conştiinţei strategice din partea mişcărilor de protest de amploare, din ...

Share

Canalizarea tuturor energiilor spre un subiect de nişă precum Roşia Montană (oricât de necesară şi meritorie ar fi aceasta) demonstrează o lipsă a conştiinţei strategice din partea mişcărilor de protest de amploare, din România ultimilor ani. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în Turcia, în vara aceasta, unde protestele împotriva distrugerii Parcului Gezi, din Istanbul, au căpătat, rapid, o încărcătură mult mai profundă.

Scurta „eră a raţiunii“ din prima jumătate a anului 2013, în care preşedintele Bă­ses­cu şi premierul Ponta au ajuns la un acord în privinţa numirii procurorilor în func­ţiile cheie rămase vacante, pare să fi apus de mult.

Este greu de crezut că pre­şe­din­tele Băsescu ar fi putut încheia un gentleman’s agreement (în­ţelegere verbală bazată pe în­cre­dere reciprocă) cu premierul, da­că ar fi bănuit că există riscul ca Ponta să-şi recreeze imaginea de şmecher şi să dispună înlăturarea celor mai performanţi dintre procurorii DNA, la nici şase luni dis­tanţă. Decizia lui Băsescu de a încheia un pact politic, în loc să lase procesul de numire în funcţii să-şi urmeze cursul – de­­cizie care s-a bucurat, la momentul res­pectiv, de sprijinul principalilor parteneri străini ai României –, i-a deziluzionat pe o parte dintre susţinătorii publici ai po­li­ticilor anticorupţie promovate de pre­şe­dinte. Iar acum, Băsescu se simte înşelat de un adversar mai abil, care nu se teme de o reacţie negativă violentă din partea co­munităţii internaţionale. Ponta a avut grijă să încheie acordul pentru un nou îm­prumut cu instituţiile financiare inter­na­ţionale înainte de a da lovitura împotriva DNA şi e conştient că Germania, statul ca­re urmăreşte cu cea mai mare atenţie evo­luţia României, este preocupată de cons­truirea unei noi coaliţii, cel puţin până la începutul anului următor.

În 6 octombrie, numărul considerabil de ma­nifestanţi care au umplut străzile Bucu­reştiului, protestând împotriva încer­că­rilor guvernului de a demara foarte re­pe­de proiectul minier de la Roşia Mon­tană, a oferit şansa creării unei solidarităţi cu reformiştii atât de criticaţi din sistemul ju­ridic. Însă protestatarii au refuzat să ur­meze sfatul unuia dintre susţinătorii miş­cării, sociologul Mircea Kivu, acela de a măr­­şălui prin faţa sediului DNA. În schimb, au as­cultat discursul dur al lui Claudiu Cră­ciun, unul dintre principalii organizatori ai protestului, potrivit căruia „lupta pe te­ma justiţiei este doar o luptă convenabilă pentru ei, o continuare a isteriei din 2012“.

Citeşte continuarea în Revista 22

Citește totul despre:

Comentarii

loading...