Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Patru telenovele politice

Alina Mungiu-Pippidi 28.03.2012 - 10:18

Nimeni nu ştia acum o săptămînă că deputatul Boldea era un infractor. Nu era pe lista neagră a nimănui. Cu toate astea, naţiunea întreagă a slobozit un mare suspin de satisfacţie atunci cînd omul şi-a ...

Share

Nimeni nu ştia acum o săptămînă că deputatul Boldea era un infractor. Nu era pe lista neagră a nimănui. Cu toate astea, naţiunea întreagă a slobozit un mare suspin de satisfacţie atunci cînd omul şi-a întrerupt safariul, spre uşurarea leilor, şi s-a prezentat la consulatul nostru din Nairobi, hotărît să-şi apere onoarea cu orice preţ. Dramatic, desigur, dar ce va urma nu e sigur, şi nici clar. Fotografia lui oficială, spun ca psiholog care a făcut destule teste pe vremuri, din acelea în care arăţi bolnavilor fotografii alb negru ale unor criminali celebri şi întrebi care îi plac mai mult sau mai puţin, nu dovedeşte nimic.

Eu nu l-aş fi extras pe Boldea din teancul de băieţi ambiţioşi, tunşi milităreşte fiindcă au părul rar şi cu ochelari de agent secret, care au umplut politica noastră mai nou, ca să-l pun deoparte în teancul de persoane cu care ţi-e frică să te întâlneşti noaptea. Dacă e un criminal, e unul complet banal. Dacă se dovedeşte ceva, e mai degrabă că orice recrut de partid e cumsecade până se ceartă cu partidul- după aceea devine imediat un infractor. Evident, ni se spune, era tot timpul, şi probabil aşa e, dar sînt două dileme aici: unul, de ce partidul află întotdeauna aşa târziu, şi doi, ce facem cu cei care rămân în banca lor şi nu se contrazic cu şefii? Presupunem pur şi simplu că despre ei nu s-a aflat? Povestea continuă, cu venirea la aeroport, lacrimile logodnicei, inevitabila denunţare a răzbunării lui Băsescu, şi aşa mai departe.


A doua istorie care ţine afişul nu e mai puţin pasionantă. Ea are în prim plan un self-made man, ca în romanele australiene dinainte de 1940, care a făcut avere colectînd gunoaie şi ridicînd televiziuni, şi a capturat inima publicului însurîndu-se de mai multe ori cu aceeaşi femeie -care periodic îl mai părăsea puţin, pe motivul că îşi culca dulăul nespălat în acelaşi pat cu ei- dar pe care o recucerea cu succes. E vorba, desigur, de Silviu Prigoană, pedelistul ridicat de jos, a cărui firmă colectează gunoiul aruncat de şeful statului în vila lui Ceauşescu din Neptun, aceea cu lacul ridicat desupra nivelului mării, unul din mai multele contracte RA-APPS cu care actualul regim îşi ţine capitaliştii în viaţă. Dnul Prigoană e un parlamentar excelent după standardele IPP; ca şi domnul Boldea, de altfel, nici unul nu e chiulangiu precum Crin Antonescu, amîndoi sînt cu frecvenţă maximă şi producţie legislativă pe măsură.

Boldea a produs nu mai puţin de 49 de iniţiative legislative care vizează domeniul juridic, referindu-se la modificări ale Codului Penal, ale legislaţiei anticorupţie, la funcţionarea DIICOT sau la executarea pedepselor. Mare parte au trecut măcar de o cameră, altele au picat doar la promulgare, că aşa e productivitatea vieţii noastre parlamentare, unii produc legi ca alţii să le îngroape, şi să fim în regimul de aflare în treabă şi ocupare totală. Prigoană a luat anul trecut de la Romaniacurata.ro chiar premiul de Pericol legislativ în acţiune, care a ajutat la îngroparea temporară a iniţiativelor lui. Altfel însă, e simpatic, are omul ceva frust şi neprefăcut, în orice caz nu e ca Baconschi despre care aflăm cine e cu adevărat doar cînd hackerii sparg emailul ambasadoarei Vulpe.

Supărare mare, Prigoană furios că e contestată candidatura lui şi lasă partidul baltă dacă nu pleacă Preda, Baconschi şi Paleologu! Aoleo, să ne ţinem bine. Acuma, dacă respectivii chiar ar pleca, pe neanunţate, telespectatorii nu ar băga de seamă defel, dar aşa, cu teasing, e mare emoţia, mare. Aşa mare că subiectul real nu se mai observă, chit că nu îmi pierd nădejea că seria a treia a telenovelei îl va scoate la iveală. Synopsisul acesteia va suna aşa: favorita exilată în fruntea organizaţiei din capitală plănuieşte frenetic cum să revină şi să se răzbune pe apropiaţii preşedintelui care au conspirat la detronarea ei. În vederea acestui scop ea se aliază cu cozile de topor contra mai subţireilor care o snobează atunci cînd vine la petreceri în ţinute scumpe, dar care trădează prostul ei gust şi originea ei socială joasă.

Parveniţii şi snobii se vor mai lupta o serie pe ecranele noastre, cu miză zero, şi fără victime, secretul fiind că snobii sînt prea laşi ca să lupte pe faţă cu favorita (ca şi greii, de altfel): în diferite episoade trecute şi viitoare îi vedem făcînd coadă la budoar. Dar mai răbufnesc contra cozilor de topor din cînd în cînd, să avem noi distracţie, şi e suficient cît să-şi adune cîte unul mai supărat gaşca şi să se mute la opoziţia care atîta aşteaptă, chit că e contra traseismului de sens invers.

Subiectul al treilea de telenovelă este furnizat de noul lider salvator autopropus al naţiei, sau noul Lăpuşneanu (comparaţia îi aparţine), Mihail Neamţu, care şi-a arogat un nou titlu, acela de Neamţu patru stele. Citatul exact urmează, dintr-un interviu publicitar pentru noua sa formaţiune politică publicat în Money Express: "Aveam un grant al Academiei Române care îmi asigura un post căldicel, cu şofer, casă de la RA APPS. Mai aveam un post de director ştiinţific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa." (link aici).

Să ridice mîna cine dintre fericiţii cîştigători ai granturilor Academiei mai primeşte casă RA-APPS şi maşină cu şofer. Nici preşedintele acelei instituţii nu se bucură de amîndouă. Sau poate ne explică direcţia IICCMER şi preşedinţia României, în subordinea căreia se află, cum îşi permite un hotel de patru stele oriunde în Europa, ştiut fiind că Uniunea Europeană i- a limitat pe funcţionarii săi la doar 100 de euro pe noapte, cu alte cuvinte, trei stele? Că îl cazează pe dl Tismăneanu la vila Lac 2 a lui Ceauşescu ca să îl studieze pe Ceauşescu, hai, e simbolic, deci merită să plătim din bugetul public, chit că ieftin nu e. E vorba de anul 2011, an de austeritate bugetară. Ce paradis era in sectorul public, va daţi seama, în timp ce noi îi plingeam că le-au tăiat salariile cu 25%, ei erau de fapt mai bogaţi decît Comisia Europeană. Iaca şi liderul alternativ, că toţi eroii de telenovele, visează să-i dea jos pe comuniştii dinainte (să le zicem aşa), ca să le ia casele şi maşinile. Fără asta, nu ar merge serialul mai departe din lipsă de plauzibilitate...


În sfîrşit, ultima telenovelă pe ziua de azi e shakeapeariană de-a dreptul, PSD vrea să-l bată pe Negoiţă Liviu cu un candidat cu acelaşi nume: Negoiţă, Robert, un alt băiat simpatic, investigat de DIICOT pentru trafic de minore sau aşa ceva. Deşteapta presă română ne informează că această "coincidenţă de nume nu este întâmplătoare. Tactica a fost testată în trecut în mediul rural pentru primăriile unor comune, dar fără rezultatele scontate". Că doar e ştiut că publicul telenovelist urban e mai uşor de păcălit decît cel rural, aşa încît, atenţie, locuitorii sectorului cu pricina, e un experiment care vrea să arate că dormiţi cu telecomanda în mînă. Vedeţi să nu confundaţi nici candidaţii, nici minorele.


În romanul lui Orhan Pamuk, Zăpada, e o scenă despre telenovele al cărei adevăr sociologic este mai puternic decît întregul subiect al unei cărţi în care e vorba de fundamentalism, terorism de stat şi privat şi alte lucruri grave. E scena telenovelei. Cînd se dă telenovela, totul îngheaţă: poliţia se opreşte din torturat nevinovaţi, teroriştii se opresc din pus bombe, adulterinii din adulter şi criminalii din crime şi toată lumea priveşte timp de cinzeci de minute cu gura căscată ce au mai făcut Esmeralda şi Roberto. Cam aşa e şi viaţa politică românească, o eternă telenovelă care serveşte pe post de acţiune nişte scenarii reciclate de o mie de ori unui public pasiv, devenit dependent şi incapabil să închidă televizorul, darămite să mai şi judece sau să acţioneze. Că toate elementele necesare judecăţii există.

Oare e normal să fie anulate toate investiţiile din bugetul Capitalei, doar pentru că e an electoral şi primarul e din altă tabără decît consilierii (o spune cineva care i-a făcut proces lui Oprescu pentru hala Matache)? Oare biografia oamenilor nu e suficientă pentru a vedea dacă noul personaj nu e mai degrabă un parvenit aspirant decît un mîntuitor? Oare cînd televiziunile mari sînt sub controlul partidelor mari, inclusiv cea publică, e justificat să-l închidem numai pe Dan Diaconescu? Oare „vidul legislativ" e de vină că Boldea a ajuns deputat, sau dl Toader care l-a recrutat, oare „găurile" sînt responsabile că nimeni nu l-a avertizat să stea acasă, sau procurorul de caz, oare „sistemul" a semnat numirea ambasadoarei Vulpe recent în Argentina, după Australia şI Mexic, sau Traian Băsescu? Nu există nici un „sistem", dragi telespectatori, doar nişte scenarişti şi nişte personaje. Par aşa atotputernici că sînteţi voi aşa de dependenţi de telenovele, asta e tot, şi uitaţi că alegerea există.

Comentariile la textele Alinei Mungiu Pippidi au fost desfiintate la cererea autoarei si vor fi reintroduse dupa alegerile din 2012. Puteti comunica cu Alina Mungiu-Pippidi pe [email protected].
Puteti da o nota articolului AICI."

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...