Decizia PSD de a lansa procedura de suspendare a presedintelui României si destituirea primului ministru este o tentativa de destabilizare a statului si o forma de puci, soft, dar nu mai putin periculos. O parlamentariada.
Pe de alta parte, alegând sa dezvaluie biletul trimis lui de catre primul ministru Tariceanu acum doi ani, dl Basescu a pus degetul într-o masinarie periculoasa pe care, acum, nu (se) stie cum o va putea opri.
A spus-o chiar d-sa, miercuri seara, la Cotroceni: biletul pe care i l-a adresat dl Tariceanu nu are un continut prea important. Iar explicatiile dlui prim-ministru din aceeasi seara au fost convingatoare: era normal ca si presedintele tarii sa ia cunostinta de memoriul “Petromidia”. Ca mediator între institutiile statului, presedintele are dreptul si chiar obligatia sa se intereseze de activitatea Parchetului. Deci trebuia tinut la curent. Toate acestea nu reprezinta decat o furtuna într-un pahar cu apa, speculata însa de PSD.
Care sunt motivele escaladarii întreprinse de PSD, care a creat o situatie fara precedent? – Fara îndoiala condamnarea comunismului, pronuntata de presedinte în 18 decembrie, care i-a pus la zid pe dnii Iliescu si Adr. Paunescu. Aratându-se jignit si nemultumit, PSD a confirmat ca este mostenitorul direct al PCR, condamnându-se astfel în fata istoriei si delegitimându-se national. Asta nu poate PSD sa-i ierte dlui Basescu si de aceea încearca sa-l loveasca.
Pe de alta parte, presedintele nu este numai vulnerabil, dar chiar greseste. Nu fiindca a “tainuit” biletelul primului ministru, de vreme ce acesta nu continea nimic compromitator, ci fiindca întretine, de la numirea sa, o perpetua tensiune, o atmosfera de scandal care frâneaza actiunea Guvernului si îl face sa piarda energie, punându-l mereu în situatia de a se apara. Abatând atentia de la marile santiere sociale si administrative care ne stau în fata si care ar trebui sa polarizeze preocuparile noastre, ale tuturor.
Daca presedintele este suspendat printr-un vot cu majoritate simpla a Parlamentului (o slabiciune, printre multe altele, a Constitutiei, sa fie nevoie doar de o majoritate simpla pentru o decizie asa de grava), se va crea o criza fara precedent. Toate initiativele anterioare ale presedintelui vor fi repuse sub semnul întrebarii. În special, condamnarea comunismului care a nemultumit atât de tare PSD. Chiar daca votul popular, prin referendum, va reconfirma ulterior pe dl Basescu în functie, d-sa va iesi slabit din aceasta încercare, si cu prestigiul stirbit.
Dl Basescu a fost în primii doi ani ai mandatului sau mai mult decât un “presedinte jucator”. A fost un presedinte ofensiv care a destabilizat în primul rând echipa din care face parte.
Cu toate acestea, echipa a înregistrat succese. S-a ajuns la o crestere economica fara precedent, intrarea în Uniunea Europeana a fost realizata, comunismul a fost condamnat, o forma simbolica de despartire de trecut absolut necesara, dar care constituie numai începutul unui proces politic. Asta nu-i poate ierta PSD dlui Basescu.
Speram ca actiunea sa nu reuseasca. Coalitia actuala are un program bun, chiar daca realizarile lasa înca de dorit, în domenii sensibile ca sanatatea si învatamântul. Trebuie acordat timp reformelor si o sansa sa se perfectioneze, nu sa repornim mereu de la zero.
Caderea presedintelui, pe care o vizeaza PSD, PRM si conservatorii, ar duce la o situatie de haos. Se va ajunge la alegeri, iar electoratul va reactiona cu o dezorientare maxima, cel mai probabil se va orienta spre partidele extremiste (mai ales ca PD, care nu a iesit de la guvernare, nu mai e neaparat perceput ca partidul presedintelui). Iar PSD, organizatorul Parlamentariadei, va ramâne cu buza umflata. Cât despre opinia publica si autoritatile europene, deja privesc la acest spectacol cu perplexitate si nemultumire.
Singura solutie posibila ar fi calmarea jocului si restaurarea colaborarii între diferitele segmente ale aliantei si ale coalitiei. Dar pentru asta e nevoie de întelepciune, iar evolutia din ultimii doi ani nu a lasat impresia ca întelepciunea a atârnat prea greu.
