Banii pot fi risipiţi pe fiţe, pe jocuri de noroc sau pariuri, pe mese scumpe, pe achiziţii de obiecte inutile, pe SMS-uri cu „texte” etc., etc. Într-un cuvânt, cheltuiţi fără socoteală. Numai că sunt banii cheltuitorilor, nu-s bani publici. Încercăm să identificăm locurile publice unde banii sunt risipiţi fără justificare, în vreme ce soluţiile de a strânge bani la buget sunt tot mai puţine. Luăm de bază şi constatarea FMI, care a surprins Guvernul român, că în primele luni ale anului 2010 la stat s-au cheltuit de trei ori mai mulţi bani decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Înseamnă că risipa a depăşit suportabilul. Într-o economie precară, numai risipa mai lipseşte. Au devenit comune exemplele de bani risipiţi pe lucrări de mântuială în şcoli, la asfaltări, la reabilitarea termică a blocurilor etc., etc. Risipim însă şi dincolo de graniţe.
Guvernul Boc se plânge zilnic că nu are bani la buget, dar alimentează lunar jaful mileniului. În vremuri de criză, Ministerul Finanţelor mai găseşte resurse financiare şi plăteşte pentru Krivoi Rog, lunar, un million de lei noi, adică 12 milioane pe an sau trei milioane de euro. Motivaţia oficială o constituie „reexporturile”, care sunt de fapt ficţiuni. La ora actuală, combinatul este jefuit. Se fură şi se vinde la fier vechi orice – macarale, profile, ţeavă, utilaje, schele, barăci, piese de cupru. Se fură cu trailerul. Singurul care a scăpat este calculatorul Coral, care nu mai are nici o valoare. Destinaţia jafului, după o reţetă patentată, este Turcia. Mecanismul jefuirii combinatului este complicat, fiind implicată şi mafia din Krivoi Rog, un loc de pe Terra unde şcolile au fost transformate în baruri şi cluburi de noapte. Specific românesc: ca să-şi omoare timpul la Dolinska, românii vând ce au la îndemână: fierătăniile. Plătim trei milioane de euro pentru contrabanda de la Krivoi Rog. Culmea este că bugetul „Krivoi Rog” a fost suplimentat de Ministerul Finanţelor de la 1,5 milioane de euro anual la 3 milioane euro, după principiul „reducerea drastică a cheltuielilor bugetare”.
Investiţia de la Dolinska s-a dorit cel mai mare combinat de îmbogăţire a minereurilor de fier acide din lume, cu şapte ţări finanţatoare din CAER. La megaproiectul Krivoi Rog au participat, începând cu 1987, peste 150 de firme româneşti. Lucrările au fost oprite încă din 1989. Nemţii au lăsat imediat „obiectivul” în paza principalului beneficiar – Ucraina. Cehia, Ungaria şi Bulgaria au abandonat şi ele investiţia. Slovacii, rămaşi teoretic în parteneriat, au părăsit în final faraonica lucrare. Numai România s-a încăpăţânat să investească zeci şi zeci de milioane de dolari.
Nicolae Văcăroiu şi Theodor Stolojan au ordonat chiar contractarea de împrumuturi externe pentru a continua investiţia la Krivoi Rog. Ucrainenii au stopat finanţarea lucrărilor în 1994. Şi-au dat seama că aici nu se vor mai produce pelete în veci. România a pierdut circa un miliard de dolari în afacerea Krivoi Rog, dar a continuat să aloce din buget sume importante pentru „conservarea” lucrărilor, sub sloganul „transformarea pierderilor în câştig”. Banii sunt risipiţi fără noimă, bugetul plăteşte acolo ca să fie jefută investiţia românească. Achităm deci „facturi” care nu ne aparţin. De ce mai constituie pentru noi Krivoi Rog o „prioritate”? Să întreţinem o rugină care suge trei milioane de euro din bugetul României?
Cheltuim în continuare, deşi combinatul este declarat oficial în faliment. N-am fost în stare să facem un proces-verbal de predare-primire. Mai cheltuim bani şi pe controale la Krivoi Rog. Cei care gestionează jaful de acolo îl plimbă pe inspector la instalaţii care nu pot fi dislocate, care par intacte. Restul se jefuieşte. Nici nu există un inventar clar asupra investiţiei româneşti. Parcă preşedintele Băsescu ne spunea că România nu mai cheltuieşte un cent la Krivoi Rog.
