7.2 C
București
miercuri, 27 martie 2024
AcasăSpecialNu suntem inca oameni liberi

Nu suntem inca oameni liberi

Prin 1990 m-am suparat pe soacra mea ca se temea sa imi spuna direct cu cine a votat. Mi-a dat doar un indiciu: existau pe lista si simboluri ascutite (aluzie la sageata liberalilor). Ea traieste in Buzau. FSN-ul (Frontul Salvarii Nationale) fusese votat peste 90% in judetul ei. I se parea ca este asa de contra curentului incat i s-ar fi putut intampla ceva rau daca se afla la telefon (presupunea ca telefoanele sunt urmarite) sau daca afla vecinii si rudele ce “disidenta” si-a permis. Ii inteleg spaimele. In anii '50 a fost data afara din U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist) in calitate de “mar stricat” (metafora pentru dusmanul de clasa). A suportat pe tacute un comunism al fricii pana la varsta de 63 de ani. Frica nu trece spontan, o data cu schimbarea regimului. Dar ea, ca multi altii dintre noi, a reusit sa o depaseasca si sa aiba curajul opiniilor proprii, chiar daca acest curaj se manifesta doar privat.
Ceea ce nu inteleg insa este de ce aceasta frica mai traieste si dupa 17 ani. Un sindrom foarte interesant al fricii si nelibertatii este ascunderea in dosul anonimatului opiniilor raspandite in spatiul public. Locul predilect de desfasurare il reprezinta comentariile cititorilor pe formele online ale presei. Unele dintre aceste opinii sunt cel putin la fel de interesante pentru marele public ca si cele ale autorilor care semneaza. Mai mult, cititorii formelor online urmaresc cu cel putin la fel de mult interes si textele comentatorilor. Aceste texte sunt incluse in ziare si reviste. De exemplu, cand cineva imi citeste articolul, poate oricand citi si comentariile, in orice colt de lume s-ar afla. Ele sunt parte integrata a subiectului aflat in discutie. Niciodata pana la aceasta forma de comunicare nu a fost posibila o asemenea democratizare salutara a accesului la opinie.
In numarul trecut al “Romaniei libere” am publicat un articol intitulat: “Puteam sa nu pierdem primii 10 ani?”. Pe scurt, dezvoltam opinia dupa care in democratii, pe langa politicieni, si cetatenii sunt o parte din explicatia actelor politice si au o parte de responsabilitate. Sustineam ca dominanta primului deceniu a fost un conservatorism de stanga, ca interesele politice imediate ale majoritatii cetatenilor, mai ales ale muncitorilor industriali, erau acelea de a pastra siguranta locului de munca si statu-quo-ul, ca interesele politice ale cetatenilor sunt legitime, chiar daca sunt daunatoare istoric. Reactia adversa la reforme radicale a fost permanenta si organizata sindical intr-o lume care avea o alta rutina a drepturilor (confundate cu drepturile la ratii alimentare si locuri de munca sigure). In consecinta, plecand de la un comunism inapoiat fata de celelalte tari din estul european (cu exceptia Albaniei) si aflandu-ne politic in “no man's land”, era putin probabil sa nu pierdem primii 10 ani.
Nu ma astept sa imbratiseze cineva opinii situate contra curentului principal potrivit caruia mafia securisto-comunista este singura responsabila de ratarea reformelor radicale. Primul meu articol din “Romania libera”, enervant chiar din titlu: “Traim in cea mai buna Romanie posibila”, a fost primit si el cu ostilitate. Am avut insa proba unei “ostilitati” de o inalta clasa si demnitate responsabila, care ilustreaza deosebit de graitor cetatenia democratica. Doamna Venera Dumitrescu Staia, din Montreal, a comentat foarte critic opiniile mele in publicatia virtuala: Romania libera, in Viitor. Ca sa fie sigura ca le voi citi, mi-a trimis prin e-mail articolul si o scrisoare deloc crutatoare, dar ambele de o calitate excelenta. Domnia sa este o persoana libera. Nu are nevoie de anonimat ca sa-si exercite libertatea de exprimare, dimpotriva. Considera asumarea propriei opinii ca ingredient constitutiv al libertatii si democratiei. M-a onorat sa intru intr-un dialog critic cu domnia sa.
A intra insa in dialog cu anonimi este uneori greu, alteori imposibil. In ce dialog as putea insa sa intru cu persoane care se ascund sub pseudonim si uneori manifesta lipsa de responsabilitate fata de propria opinie? Dar cu cei care confunda libertatea de exprimare cu cea de a calomnia si insulta? Ca sa dau exemplul articolului inainte pomenit, cel despre cei 10 ani pierduti, as fi putut sa ii raspuns domnului “Gheorghe”, autorul unor opinii foarte civilizat exprimate, ca nu am invocat mentalitatea si incultura drept cauze ale stagnarii, ci interesele politice directe ale unor categorii vaste de cetateni. I-as mai fi spus ca nu disculp politicienii (cine imi cunoaste activitatea profesionala si cea publicistica stie ca afirmatia este corecta). As fi imbratisat partial ideea la fel de civilizat exprimata a unui alt comentator fara nume si pseudonim care socoteste ca principala responsabilitate pentru intarziere apartine politicienilor (mineriade, capturarea statului de catre politicieni verosi, reaua-vointa a clasei politice, dezinformarea). Desigur, responsabilitatea le apartine in cea mai mare masura, dar explicatia nu sta doar in vointa lor. Oricine studiaza stiinte politice stie ca nici o evolutie democratica nu se explica doar prin interesele politicienilor, ci si prin cele ale cetatenilor. Nu stiu insa ce as fi putut raspunde “picanteriilor” domnului “Fontanelli” pentru care sunt “to'asa profesoara”, “savant de renume mondial” in randul “oligarhilor incompetenti si jefuitori”, care “fac afaceri cu statul” si vand “legume expirate”, sau domnului “Figaro”, pentru care sunt “o idioata care semneaza aceasta mizerie de articol”, o “fufa care arunca cu noroi”, “o mediocritate retardata implicata in politica lui Iliescu”, o profesoara proasta care educa studenti la fel de prosti, sau domnului “Rex”, care face trimiteri la coruptie. Celor doi domni nu pot sa le spun decat ca au gresit locul: era mai coerent daca scriau la publicatia Atac la persoana, fiindca aceste “comentarii” sunt departe de a fi “atacuri la opinie”.
Am dat exemple dintr-un singur articol si doar referitoare la mine. Stiu ca este jenant, dar cred ca trecem excesiv sub tacere aceasta problema care tine tot de gradul nostru inapoiat de democratie. Presa este plina de exemple mult mai rele la adresa altor persoane care isi asuma responsabilitatea opiniilor sub semnatura proprie. Desigur, toate aceste manifestari comporta o discutie mai ampla in privinta responsabilitatii presei pentru textele integrale, inclusiv cele postate online. In acest articol insa voiam doar sa intaresc ideea ca anonimatul este o forma intristatoare de nelibertate, de lipsa a curajului propriilor opinii si sa invit comentatorii “Romaniei libere” sa fie cu adevarat pe masura semnificatiei titlului ziarului ale carui articole le citesc si comenteaza, adica romani liberi.

Cele mai citite

Pui vopsit, pentru a părea proaspăt. Avertismentul șefului ANPC. FOTO

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Horia Constantinescu, avertizează, în această dimineaţă, că unele firme vopsesc carnea de pui, pentru a o face să...

În atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene rușii au cheltuit sute de milioane de dolari

În atacurile asupra infrastructurii energetice din Ucraina ruşii au schimbat tactica, explică analiştii militari, potrivit tvrinfo.ro. Trimit asupra unei ţinte sute de rachete şi drone...

Pui vopsit, pentru a părea proaspăt. Avertismentul șefului ANPC. FOTO

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Horia Constantinescu, avertizează, în această dimineaţă, că unele firme vopsesc carnea de pui, pentru a o face să...
Ultima oră
Pe aceeași temă