11.5 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialNăstase tânjeşte după vremurile de odinioară

Năstase tânjeşte după vremurile de odinioară

Victor Ponta a indicat zilele trecute că răbdarea sa faţă de separarea puterilor în stat, mai exact a celei judecătoreşti de cea executivă, a luat, de-acum, sfârşit. Putem conchide, aşadar, că această separaţie a constituit o concesie strict vremelnică a PSD, făcută cu puţini ani în urmă doar sub presiunea negocierilor de aderare a României la UE. CSM, organul presupus independent care s-a demonstrat, de-a lungul anilor, nu o dată portavocea şi instrumentul PSD în chestiuni judiciare, a început să dea nesperate – şi din punct de vedere al PSD nedorite – semne de independenţă. Cum în atare condiţii sforăriile în justiţie devin din ce în ce mai dificile, PSD a decis să reînvie vechea tactică de intimidare. Astfel, după mandatul de arestare emis pe numele preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş Constantin Nicolescu, Victor Ponta îşi îndemna, mânios, colegii la pichetarea sediilor PDL din ţară. Spre dezamăgirea sa, numărul protestatarilor pesedişti nu a atins nicidecum dimensiunile sfintei sale furii. Întregul demers şi seria declaraţiilor complet halucinante au fost indubitabil încurajate, dacă nu chiar iniţiate, de mentorul său Adrian Năstase – care, pe de-o parte, încă se simte responsabil de educaţia politică a discipolului, iar pe de alta nu va fi scăpat de propriile temeri cu privire la deznodământul epicei sale bătălii purtate cu justiţia ca urmare a multiplelor acuze de corupţie ce i se aduc. Orice succes al luptei anticorupţie înregistrat la nivelul „peştilor mari” constituie, desigur, un precedent periculos – drept care trebuie zădărnicit cu orice preţ.

UE a avut, până în prezent, doar cuvinte de laudă la adresa DNA şi a celorlalte instituţii angrenate în prevenirea şi combaterea corupţiei – practic singurele aprecieri pozitive la adresa sistemului judiciar din România. Ponta şi ai lui preferă însă să ignore acest aspect. Dacă liderii pesedişti şi-ar fi exprimat, pe parcursul negocierilor de aderare, cu aceeaşi francheţe viziunea enunţată deunăzi cu privire la sistemul judiciar autohton, România certamente nu era astăzi un membru al UE. Dar actualul comisar pentru Justiţie, doamna Reding, pare deocamdată mai preocupată de chestiuni ce ţin de multiculturalitate, mai exact de demersurile autorităţilor franceze împotriva cetăţenilor români şi bulgari de etnie romă, decât de planurile de viitor legate de justiţie ale principalului partid de opoziţie din România. Doamna Reding este un comisar UE cu state vechi, activ încă din vremea comisiei Prodi, respectiv a comisarului pentru Extindere Günter Verheugen – care insistase de nenumărate ori, pe de-o parte, pe necesitatea securizării exemplare a viitoarei frontiere de Est a UE, iar pe de alta pe „exportul„ de transparenţă, etici publice şi bună guvernare către ţările estice candidate la aderare. Verheugen a fost de altfel şi primul oficial al UE care a semnalat României, în 2004, deschis că doreşte „peştii mari” prinşi în plasa anticorupţiei încă înainte de aderarea ţării la Uniune. Atunci, Adrian Năstase a decis că este cazul să se ocupe personal de această problemă, drept care l-a bombardat, în 2005, pe succesorul lui Verheugen cu o serie de epistole şi apeluri telefonice în care ba solicita să fie lăsat în pace, ba atenţiona UE că Băsescu ar fi pe cale să devină un veritabil Mussolini al Estului.

Il Duce ar fi fost, neîndoielnic, infinit mai impresionat de tentativele lui Năstase de intimidare a magistraţilor, de recentele instigări la proteste, dar mai ales de planurile vizând înlăturarea acelor magistraţi care au anchetat pesedişti, decât de tot ce a făcut Băsescu pe parcursul celor 6 ani aflaţi în fruntea ţării cu privire la Justiţie. Având în vedere recentele acţiuni ale PSD, UE ar trebui să reflecte, de-acum, dacă va fi dispusă să treacă, eventual, cu vederea chiar şi o nouă minderiadă – dacă pesediştilor li se năzare, să zicem, că n-ar strica să controleze statul încă de dinaintea alegerilor. Dar UE pare astăzi din ce în ce mai deranjată de aşteptările cetăţenilor europeni cu privire la propriul ei grad de democratizare, astfel că o revenire a PSD la putere s-ar putea să fie, de fapt, chiar pe placul ei – măcar că dinspre România nu ar mai răzbate gâlcevi, ci doar o linişte de mormânt. În prezent, UE mai pare cuprinsă de o sfântă indignare doar atunci când un membru (de regulă unul mai nou, respectiv din Estul Europei) se răzvrăteşte împotriva unei reguli a clubului sau semnalează că nu doreşte să importe seria valorilor de stânga la mare modă pe culoare puterii de la Bruxelles. Acesta este şi motivul pentru care actuala lege mass-media din Ungaria – neîndoios discutabilă – suscită atâtea critici înverşunate, în timp ce cu nu foarte mulţi ani în urmă toate presiunile premierului Năstase asupra presei erau ignorate cu desăvârşire, Bruxelles-ul tăcând mâlc inclusiv atunci când guvernul PSD a renunţat – pe rând şi cu zâmbetul pe buze – la seria reformelor la care se angajase pentru ca românii să poată trăi decent într-o ţară demnă de statutul unui membru al UE.

Faptul că tocmai Ungaria vecină deţine, în prezent, preşedinţia rotativă a UE constituie, probabil, un avantaj considerabil pentru România, iar premierul Orbán va fi fost, desigur, informat în detaliu despre imensa iritare a pesediştilor faţă de o justiţie care îndrăzneşte să incomodeze foşti şi actuali lideri politici, regionali sau centrali, şi găştile lor de susţinători. Pe parcursul următoarelor 5 luni, Budapesta are obligaţia să semnaleze Bruxelles-ului orice demers concret de intimidare a justiţiei pe care Ponta, Năstase şi pleiada de aliaţi l-ar întreprinde.

Până una-alta, Adrian Năstase tocmai a fost desemnat raportor al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru problema romilor – semn că reabilitarea sa decurge bine. Mă tem însă că în urma acestei desemnări atât romii, cât şi tovarăşii socialişti din APCE se vor alege doar cu limbajul de lemn particular lui Năstase, în timp ce României îi pare hărăzit ceva mai mult – anume o adevărată Ţiganiadă pesedistă pe străzile oraşelor ei.

Cele mai citite

Captive ideologiei, euroelitele nu sesizează declinul capitalismului

Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou eliberat de...

Captive ideologiei, euroelitele nu sesizează declinul capitalismului

Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou eliberat de...

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...
Ultima oră
Pe aceeași temă