Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Mulţumesc, Adrian Severin

Alina Mungiu-Pippidi 23.03.2011 - 17:16

Dacă Adrian Severin încă nu şi-a dat demisia din Parlamentul European la această oră aş vrea să îi adresez sincerele mele mulţumiri. Orice am fi făcut noi, dar orice, şi noi nu suntem niciodată aşa activi şi ...

Share

Dacă Adrian Severin încă nu şi-a dat demisia din Parlamentul European la această oră aş vrea să îi adresez sincerele mele mulţumiri. Orice am fi făcut noi, dar orice, şi noi nu suntem niciodată aşa activi şi imaginativi ca alţii, că altruismul nu e aşa motivant ca egoismul, nu am fi reuşit să dăm o lovitură aşa de mare partidului, televiziunilor de opoziţie, ţării şi lui Adrian Severin însuşi. Dar mai ales cauzei pe care a lovit-o în plex şi a făcut-o KO mai ceva decât Bute pe amărâtul său de challenger. E vorba de cauza anti-anticorupţiei, al cărei principal activist extern şi ideolog universal a fost.

Ştiu exact când a început chestia asta, când Adrian Severin ăla vechiul pe care îl simpatizam oarecum, deşi era superficial şi cam vanitos, gafeur şi uşor caraghios, dar simpatic, pentru că era mai citit şi mai spălat decât colegii lui, s-a despărţit de jumătatea lui indispensabilă pe care o târâse până atunci după el. E vorba de umbră, acea oglindă de care suntem nedespărţiţi şi în care atunci când facem ceva nepotrivit se reflectă ruşinea noastră. Mai ţineţi minte când lui Peter Pan i se prinde umbra în uşă şi se rupe şi după aceea el nu mai are curaj să iasă din peşteră? Umbra lui Adrian, cu toate gafele lui stupide cu formula apei, lista de spioni şi misiunea primită de la PSD să facă niţel trafic de influenţă pe la SAR era încă într-o bucată pe la începutul lui 2005. Atunci s-a dus la Cotroceni la dictatorul în devenire Traian Băsescu să-şi ofere serviciile, fiindcă în vremurile bune nu a fost niciodată popular în PSD, plus că popularitatea unui partid de opoziţie nu a încălzit niciodată pe nimeni. Şi i s-a dat un şut undeva.


Alt om oarecare ar fi putut să mai ia un şut undeva şi să-l pună în arhivă (şutul), că viaţa e plină de asemenea. Dar nu Adrian, şi de asta îi mulţumesc! El a fost apucat de amoc precum Peter Pan când i s-a jupuit umbra. Până atunci i se puteau reproşa doar casa RAPPS şi alte fleacuri. După asta a luat flamura şi s-a urcat pe cal. A scris, ca intelectualul de stânga, întâi doctrina, că fără ea nimic nu e întreg. Există în politica externă un corp doctrinar căruia i se spune realpolitik, în manuale se dau drept ilustrare câteva pagini cinice şi realiste de un ambasador american din secolul XX, Hans von Morgenthau. Adrian s-a apucat şi el să devină un realkorupt. Teza: imperfecţiunea e omenească, natura noastră ortodoxă e imperfectă, ergo, suntem corupţi, deci umani. Nu suntem corupţi, nu suntem umani! Problema nu e deci corupţia (no kidding), problema e oglinda, adică umbra, şi cei care o ţin mereu în faţa noastră, care ne crează iluzia că am putea fi altfel: altruişti, integri, supra-umani. Ăştia sunt un pericol social. Dragă Adrian, îţi multumesc pentru acest efort doctrinar, nici un om cu scaun la cap nu şi-ar fi pierdut timpul să elaboreze aşa profund şi pe larg o asemenea doctrină, şi mai ales mulţumesc că între cei doi falşi profeţi şi adevăraţi iluzionişti ai integrităţii puiblice m-ai enumerat şi pe mine. Eu totdeauna am ştiut că sunt un pericol social, dar e altceva când ţi-o spun alţii. Mi-ar place să pot să-ţi spun că am tăiat bucata aia de ziar şi am păstrat-o sub pernă, numai că nu pot, arunc toate ziarele, începând cu alea în care scriu eu. În schimb te-am citit cu atenţie, de am memorat pasajul. Şi de nu aş avea o bună memorie, nu aveam cum să-l uit, că l-ai mai reluat de vreo două ori.


Acuma orice ţară şi orice spaţiu public are nesimţiţi, cinici sau indiferenţi, dar ideologi ai realkorupţiei sunt rari. Aş zice chiar că eşti unic. Desigur, a fost doar începutul. La scurtă vreme ai fost ales în Parlamentul European, în fruntea listei PSD, şi acolo de la doctrină s-a trecut la practică. Luptă cu toate mijloacele contra DNA şi ANI, tranşee în faţa raportului de monitorizare, bătălii pentru câte o frază sau vreun cuvânt, plus avansatul scrisorilor lui Adrian Năstase, persecutatul politic nr. 1 al ţării, pe la diverse foruri şi instanţe. Campanie zilnică de subminare şi calomniere a Monicăi Macovei, culminând cu mobilizarea întregului grup socialist contra ei, ceea ce a împiedicat România să aibă poziţii mai importante decât are, dat fiind că Macovei era omul nostru cel mai bine plasat. Nu erau indicaţii de la Geoană în sensul ăsta, nu? Pur şi simplu nu suportai ideea să fie alt român mai în faţă în PE Şi aşa ai devenit propagandistul în favoarea ideii că anticorupţia e doar un instrument politic şi care butona lumea pe culoare căutânnd să mai sapi la mecanismul de cooperare şi verificare şi condiţionalităţile lui.


Aş fi zis că realkorupţia e profitabilă când te-am văzut în capul listei PSD în 2009. Dar nu era de ajuns pentru talentele tale. Treptat ai descoperit pe diverşi dictatori din spaţiul post-sovietic, acolo unde circulai ca „expert" şi ai început să iei sistematic partea cauzelor rele. Acasă lumea nu dă atenţie: dar eu am urmărit cu admiraţie, citind ziare internaţionale prin diverse business lounges de aeroport cum ai devenit campionul ambiguităţii morale, ca să nu zic al neutralităţii, în cele mai clare situaţii şi faţă de cele mai mizerabile persoane. Fetele acelea frumoase şi băieţii care aruncau cu pietre au eliberat Moldova de comuniştii lui Voronin: ai fi avut o poziţie puternică să îi ajuţi, dar ai folosit-o altfel. Ultima oară când mi-ai atras atenţia luai partea regimului autoritar kazah contra unor amărâţi de manifestanţi pentru libertate reprimaţi fără milă, desigur nu de unul singur, convinseseşi un coleg, ai clar darul ăsta. Cum ştiu că Asia Centrală are marea pasiune să-şi exprime recunoştinţa prin daruri, mă întreb dacă ceva de la Astana nu s-o fi rătăcit în milionul tău cercetat de ANI. Sau pur şi simplu, din cauza repulsiei faţă de noi ai început să-i deteşti pe idealiştii din toate ţările. Dictatorii şi corupţii nu sunt o problemă, numai cei mici şi slabi care luptă contra lor sunt? Iată o gândire demnă de un jandarm, dar jandarmul nu scrie editoriale în International Herald Tribune, la rubrica invitaţi.


Fără să fiu aşa activă ca tine, dar folosind cam aceleaşi ziare internţionale, eu am construit ani de zile exact pe invers. Adică, am susţinut că Europa de Est e chiar mai coruptă decât pare, că instituţiile de import european sunt prea modeste şi conditionatialitatea prea slabă în ţări ca Ungaria sau România, în care discreţia cheltuirii banului public sau favoritismul guvernamental pentru anumite companii sunt chiar mai mari ca la Astana. Am certat Comisia că e bleagă: am creat destulă discuţie publică pentru ca Bulgariei să i se taie banii şi aş fi făcut la fel pentru România dacă reuşeaţi voi să încălecaţi pe aici ANI şi DNA. În Occident oamenii care critică sunt totdeauna invitaţi: şi aşa am ajuns des pe unde fuseseşi înaintea mea şi a trebuit să înlătur cu mătura urmele pe care le-ai lăsat. Dar deşi multă lume era lămurită, dacă nu vorbeai pe cameră şi nu dădeai emailuri personale în care îţi cereai dreptul pentru că ai traficat o lege (mulţumesc că ai promovat modul de operare românesc, unul ia banii şi altul rezolvă problema), tot nu reuşeam să scăpăm de realkorupţie cu totul, că peste tot găseai un Strasser, doi, sensibili la acest discurs.


Dar marele serviciu, Adrian, ni l-ai făcut pe frontul de acasă. Dacă se întâmpla aici aşa ceva tu şi trupa ta aţi fi cerut în parlament investigarea ziariştilor şi confiscarea videourilor, şi două televiziuni ar fi avut nesimţirea să-şi clameze nevinovăţia. Dar cum fapta nu s-a petrecut aici nu a mai existat prezumţie de nevinovăţie, această ipocrizie invocată de cretini atunci faptele devin prea de tot clare, şi tot comportamentul PSD de ani de zile, gemetele că sunt persecutaţi, lupta în parlament contra statului de drept, ameninţările la adresa magistraţilor care îşi fac datoria nu mai pot fi justificate prin realkorupţie, ci, mai simplu, prin corupţie, acum probată la nivel european. Cred că Victor Ponta a înţeles în sfârşit asta când l-a sunat şeful grupului socialist european săptămâna asta. End of line; linia asta de apărare pe care v-aţi încăpăţânat ani de zile s-a dus. Nu există anticorupţie: există corupţie politică, şi solidaritate cu corupţia de partid, ba chiar şi între partide. Eşti primul care a reuşit să aplice o lovitură decisivă sistemului, şi pentru asta îţi mulţumesc. Şi cu cât te dai mai greu dus, cu cât te cramponezi de scaun cum ai făcut şi la OSCE, dar în circumstanţe mult mai jenante pentru tine, partid şi ţară, cu atâta eşti un memento mai bun al eşecului ipocriziei şi realkorupţiei şi aminteşti tuturor că te-au tolerat ani de zile în mijlocul lor, ca un dihor în coteţul de găini. O să îţi punem o placă, mai întâi pe România Curată, pe urmă pe gazon la intrarea în PE, pe care va scrie: Adrian Severin, inventatorul realkorupţiei, campion al rezistenţei contra onoarei şi bunului simţ, doi ani de când a fost dat afară şi e tot aici. La sfârşit ai să ai un monument, poate o vacă din aia albastră a lui Botero, că atâta nesimţire merită consacrată.


Ce să-i faci, dragă Adrian, ţi-a lipsit o Wendy a ta, să îşi coasă umbra la loc când era încă timp. Dar noi îţi mulţumim, că dacă te opreai şi nu umflai ipocrizia asta la nivelul unui balon, nu se spărgea acum peste capetele tuturor. Ai încheiat o eră. Aşa, pe termen scurt, ai lovit rău în partid şi ţară. Pe termen lung, dacă Ponta învaţă ceva din asta, cine ştie, ne-ai făcut poate un serviciu. Nu putem decât evolua de acum înainte. În ce te priveşte, cum ar zice Bute, mai înţelept să rămâi la podea. Iar toţi cei care puteţi contribui ca nu mai ieşi din ghenă, faceţi ce trebuie! Pur şi simplu igienic.

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...