Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Local Kombat: Ce ne aduc alegerile locale?

Ruxandra Paul 05.06.2012 - 19:35

La promenadă pe cheiul Dâmboviţei, văd pe celălalt mal un afiş electoral enorm, portocaliu: „Liviu Negoiţă = PDL = Elena Udrea". Cine a plătit afişul mare cât faţada clădirii? Liviu Negoiţă sau Robert ...

Share

La promenadă pe cheiul Dâmboviţei, văd pe celălalt mal un afiş electoral enorm, portocaliu: „Liviu Negoiţă = PDL = Elena Udrea". Cine a plătit afişul mare cât faţada clădirii? Liviu Negoiţă sau Robert Negoiţă?

Unul dintre amicii mei susţine că este vorba de un afiş care ne îndeamnă să-l votam pe Liviu Negoiţă, cu argumente din zona unor posibile simpatii politice: apartenenţa candidatului la PDL, culoarea portocalie şi personalitatea fermecătoare a Elenei Udrea. În plus, dacă Elena Udrea a făcut nişte lucruri pentru sectorul 3, reîmprospătarea memoriei electoratului devine utilă şi poate funcţiona ca o garanţie pentru viitor. Ar fi deci un mesaj dinspre staff-ul lui Liviu Negoiţă către simpatizanţii PDL.

Alt amic, dimpotrivă, spune că este vorba de publicitate negativă, afişul determinându-ne să nu-l votăm pe Liviu Negoiţă, pentru că evocă zona antipatiilor politice. Ar fi, prin urmare, un afiş dinspre staff-ul lui Robert Negoiţă către aceia care s-au săturat până peste cap de PDL, de portocaliu şi de Băsescu, avertizându-i să nu-l voteze pe Liviu Negoiţă, candidatul-marionetă al nesuferitei Elena Udrea.

Cu alte cuvinte, acelaşi afiş pledează şi pro, şi contra Liviu Negoiţă, căci, pornind de la aceleaşi argumente, lansează două apeluri de intensităţi egale, dar de sens contrar: „Votaţi-l!" şi „Nu-l votaţi!".

Comicul involuntar este imens, coincidenţa de nume contribuind la acest efect. „Votaţi-l pe Liviu Negoiţă!" presupune „Nu-l votaţi pe Robert Negoiţă!", iar „Votaţi-l pe Robert Negoiţă!" înseamnă „Nu-l votaţi pe Liviu Negoiţă!", adică, până la urmă, ce mi-e Liviu, ce mi-e Robert sau, vorba din bătrâni, tot un... negoiţă!

Prin absurdul său, acest afiş devine emblematic pentru actualele alegeri locale, care, din câte vedem până în prezent, stau sub semnul absurdului.

A fost sau nu a fost puci? Aceasta este ÎNTREBAREA şi răspuns nu avem. Graba USL de a lua puterea forţând cu traseiştii votul în Parlament este absurdă în an electoral, când mai erau două luni până la alegerile locale şi încă cinci luni până la alegerile legislative. Presiunile exercitate asupra oricărui potenţial „dezertor" au fost fantastice şi nu putem uita plânsul doamnei Plăcintă.

Dar de promisiunile Guvernului Ponta ce s-a ales? Mărirea salariilor cu 25% a devenit mărirea cu doar 16%, apoi cu numai 8%, totul amânat până la Calendae. Între timp, inflaţie all you can eat! Curat creştere a puterii de cumpărare! Ei bine, în mod absurd, în sondajele de opinie conduce USL. Nu poţi să nu te întrebi oare cum ar arăta aceste sondaje dacă Guvernul Ponta şi-ar fi ţinut promisiunile... Se confirmă încă o dată ideea electoratului fără nici o pretenţie.

În an electoral, puterea a fost luată înainte de alegeri. Puterea taie şi spânzură înainte de alegeri. Jocurile sunt deja făcute. Alegerile nu vor aduce nimic pentru electorat, dar vor aduce un lucru esenţial pentru putere: legitimizarea. USL nu a avut nevoie de electorat pentru a lua puterea. Are totuşi nevoie de legitimitate şi electoratul-fără-nicio-pretenţie i-o va face cadou, fără să pretindă nimic în schimb. Unui electorat fără pretenţii alegerile nu îi pot aduce nimic şi, în aceste condiţii, exerciţiul democratic se degradează până la absurd.

Din actor principal, electoratul a fost redus la condiţia unui simplu figurant, pentru că actuala putere s-a sustras judecăţii la care are dreptul acest electorat o dată la patru ani. Preluarea puterii de către USL poate fi considerată puci, în condiţiile în care dreptul electoratului de a sancţiona clasa politică prin vot nu mai este funcţional, votul popular servind doar la legitimizarea unei situaţii prestabilite.

Din trei actori principali (putere, opoziţie, electorat), au mai rămas doi (puterea şi opoziţia), electoratul fiind decăzut la condiţia de figurant. În aceste condiţii, două linii degenerative sunt posibile: 1) către statul mafiot, dacă se menţine antagonismul putere-opoziţie; 2) către partidul unic, dacă se mimează democraţia prin alternarea la putere a facţiunilor, prin consens.

Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...