Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Lecţia primelor alegeri de dupǎ Piaţa Universitǎţii

Mircea Kivu 13.06.2012 - 19:39

Cu mici excepţii, bune mai mult sǎ alimenteze rubricile de ştiri diverse, rezultatele alegerilor locale au confirmat, în linii mari, cifrele referitoare la partidele parlamentare pe care le cunoşteam din sondajele de opinie: USL ...

Share

Cu mici excepţii, bune mai mult sǎ alimenteze rubricile de ştiri diverse, rezultatele alegerilor locale au confirmat, în linii mari, cifrele referitoare la partidele parlamentare pe care le cunoşteam din sondajele de opinie: USL întruneşte în jur de 50% din voturi (mǎ refer la votul politic, cel înregistrat pentru consiliile judeţene), PDL, în jur de 18-20% (mai greu de cuantificat, cǎci în unele judeţe a candidat sub sigle de împrumut), UDMR a rǎmas în zona celor 6 procente cu care ne obişnuise, aparent nestânjenit de cele douǎ partide maghiare concurente, iar UNPR rǎmâne un partid-fantomǎ.

Dacǎ însǎ privim lucrurile prin prisma dictonului "Capitala dǎ tonul", atunci lucrurile se schimbǎ. Aici, USL a înregistrat un scor de 56%, iar PDL - sub 16%, deşi sondajele indicau cǎ PDL ar sta mai bine în Bucureşti decât în restul ţǎrii.

Tot în Bucureşti am înregistrat apariţia a douǎ forţe noi pe scena politicǎ. Pe de o parte, Partidul Poporului - Dan Diaconescu, depǎşind 10%, confirmǎ faptul cǎ va fi un actor important la scrutinul din toamnǎ. Candidatul independent Nicuşor Dan pentru funcţia de primar general a obţinut în jur de 8,5%, adicǎ în jur de 70.000 de voturi - mai multe decât i-au fost suficiente, de exemplu, lui Emil Boc pentru a recâştiga primǎria Clujului. Semnificaţiile celor douǎ performanţe sunt diferite.

În ianuarie, scriam cǎ prezenţa în Piaţa Universitǎţii îngheţatǎ a câtorva mii de oameni anunţa hotǎrârea unui segment al populaţiei de a scǎpa de  actuala clasǎ politicǎ. Problema era gǎsirea alternativei. Imaginam douǎ posibile scenarii: unul ar fi fost orientarea electoratului spre forţe politice extremist-populiste, lipsite de soluţii dar generoase în promisiuni, fenomen înregistrat adesea în istorie în şi dupǎ perioadele de crizǎ. Aceasta e varianta (pseudo)alternativei Dan Diaconescu. Am zis "pseudo" pentru cǎ un asemenea partid poate, în anumite circumstanţe, sǎ ajungǎ la putere, dupǎ care nu poate aduce altceva decât dezamǎgire, pentru simplul motiv cǎ nu are un plan de acţiune. Succesul unui demers de acest tip nu poate fi asigurat decât prin pǎcǎlirea unei mase suficient de mari de naivi.

Campania electoralǎ a acestuia a fost cu totul originalǎ. Candidatul nu a utilizat niciun mijloc de comunicare (afişe, fluturaşi, apariţii în ziare, internet) în afara postului de televiziune OTV. Nicio dezbatere publicǎ, niciun fel de program electoral. Cu alte cuvinte, s-a adresat exclusiv electoratului captiv, cǎruia i-a transmis un singur mesaj: "Eu sunt omul lui Dan Diaconescu". De remarcat cǎ nici nu a fost atacat de niciunul dintre oponenţi.

Cealaltǎ alternativǎ este cea propusǎ de independentul Nicuşor Dan. S-a declarat şi el un adversar al clasei politice în ansamblu, numai cǎ a fǎcut-o cu argumente, inclusiv zecile de procese prin care a împiedicat abuzuri ale administraţiei de toate culorile. Mesajul lui a fost, în esenţǎ: "Nu ne place cum merg lucrurile, deci trebuie sǎ facem ceva pentru a le îndrepta". Este ilustrarea vie a mesajului, pentru cǎ el însuşi a ales calea activismului civic pentru cǎ nu-i plǎcea cum este mutilat oraşul de care se ataşase.

Dar importantǎ nu mi se pare, aici, persoana lui Nicuşor Dan. Importantǎ şi impresionantǎ mi s‑a pǎrut reacţia celor care l-au sprijinit pe tot parcursul campaniei, sacrificându-şi timpul şi energia. Pentru cǎ au fost impresionant de mulţi, lipsiţi de orice interes material, dar nu i-aş califica drept idealişti. Dimpotrivǎ, sunt oameni care au înţeles cǎ lucrurile n-au cum sǎ meargǎ mai bine dacǎ ne mulţumim sǎ constatǎm direcţia greşitǎ. S-au decis cu realism sǎ se înhame la o sarcinǎ ce pǎrea imposibilǎ. Pentru cine nu ştie, campania acestui candidat s-a fǎcut exclusiv prin voluntariat. Chiar şi cei - nu mulţi - care au ajutat cu sume de bani au dovedit ceva important: cǎ existǎ oameni de afaceri care sunt decişi sǎ ajute o cauzǎ fǎrǎ a viza un beneficiu imediat (pentru cǎ nici cei mai rǎi detractori ai candidatului - au fost cu duiumul - nu au îndrǎznit sǎ sugereze cǎ ar fi genul de om care s-au preta la orice fel de târg), dar care-şi doresc un mediu mai cinstit. Aş spune cǎ fiecare dintre votanţii lui Nicuşor Dan a fǎcut, în felul sǎu, un act de civism.

Cele douǎ alternative au fost votate de un numǎr aproximativ egal de bucureşteni. Prima e sortitǎ, mai devreme sau mai târziu, eşecului. Cea de-a doua nu poate sǎ nu capete consistenţǎ. În ianuarie, au fost în Piaţa Universitǎţii câteva mii. Acum s-au fǎcut zeci de mii. Sunt convins cǎ în curând vom fi destui ca sǎ producem o schimbare.

Mircea Kivu este sociolog

Citește totul despre:

Comentarii

loading...