Scriam recent ca forta spagii este pe cale sa modifice ADN-ul romanilor. Mai ales ca "educatia" in acest sens incepe inca de la varste fragede.
Exista chiar si un material academic dedicat strategiilor comunicationale in oferirea spagii catre invatatorii si profesorii din scoala generala. Fenomenul este studiat si explicat stiintific. Faptul este laudabil, intrucat argumentele contra, bazate pe o bogata bibliografie, vin din partea unei profesoare, deci din interiorul sistemului. Respectivul cadru didactic face inca de la inceput precizarea ca nu goana dupa "atentii" ar trebui sa fie telul unui educator, singurele "daruri" ce ar trebui primite de profesor fiind un raspuns corect si un suras multumit. In loc de asta, cadoul nu mai are valoare de simbol, cum ar fi martisorul oferit de 1 Martie, ci reprezinta sansa de a iesi in fata prin etalarea fortei financiare a parintilor elevului.
De la buchetul de flori s-a ajuns la parfumuri si ceasuri de firma, telefoane mobile de ultima generatie, bratari, inele si lantisoare de aur, imprimante de computer, cuptoare cu microunde, deux-pièce-uri de firma, cauciucuri pentru masina, GPS ultramodern si sume de bani. Primirea cadourilor de catre invatatori si profesori poate fi considerata un ritual, spune autoarea. Ritual conform caruia se poate obtine un avantaj (note mai bune, apreciere considerabila, toleranta mare la escapade copilaresti). In argumentarea structurii temporale a actiunii, autorul studiului a folosit doi termeni extrem de sugestivi: "mama-savarina" (care pare initial frumoasa, desteapta si atenta, dar care la final lasa un gust neplacut) si "invatatoarea-tampon", cadrul didactic apropiat managerului scolii, care organizeaza strangerea fondurilor si oferirea cadourilor catre "locomotiva" pe care o sustine. In studiu putem citi detalii despre pasii pe care-i parcurge "mama-savarina".
Cum iese in fata avertizand ca se apropie o sarbatoare si trebuie procedat metodic, cum ii mobilizeaza pe toti parintii si strange banii, cum se intereseaza ce anume sa-i ofere invatatorului respectiv, organizarea momentului festiv in cadrul caruia este oferita "ofranda"… Pana si cum trage cu ochiul prin casa respectivului cadru didactic pentru a se asigura ca pe viitor va sti exact ce-i lipseste, astfel incat cadoul sa fie cel nimerit. La fel, sunt oferite detalii despre complicata procedura comunicationala la care apeleaza "invatatoarea-tampon". Concluzia este aceea ca ritualul primirii cadourilor de catre profesori are o serie de dimensiuni definitorii: actiune, caracter constient, aspect colectiv, performanta si, nu in ultimul rand, regularitate.
Inocenta copiilor care cred ca se duc la scoala si invata pentru a obtine note pe merit este calcata in picioare. Nu dau, sunt umiliti. Nici nu mai conteaza gradul de pregatire, acesta fiind, oricum, conditionat de cadou. Cu cat este mai valoros, cu atat nota este mai mare, iar atentia invatatoarei se revarsa catre copilul al carui parinte consimte sa dea mita.
Procedand astfel, acesti parinti atenteaza la sanatatea viitoarei societati, contribuind din plin la degradarea invatamantului. La fel, si acei profesori care inteleg sa conditioneze calitatea actului didactic de primirea spagilor regulate. Este un cerc vicios care trebuie rupt. "Mama-savarina" si "invatatoarea-tampon" trebuie sa dispara!
