Acum câţiva ani se bătea monedă pe un partid curat. El se numea PDL. Unii oameni, răi, nu neapărat politici, nu aveau încredere în curăţenia lui, observând că două partide, PSD şi PDL, acum duşmane de moarte, sunt, vorba cântecului, „de-o mamă”. Cât despre „de-o făptură şi de-o seamă”, asta nu se mai putea spune pentru moment. Iată însă că nu au trecut mulţi ani şi s-a demonstrat, sau a început să se demonstreze, că aripile FSN-ului erau chiar şi „de-o făptură şi de-o seamă”, deşi una îşi zice de stânga, alta de dreapta.
Vă reamintesc sau vă informez, dacă nu ştiaţi, că Mircea Cărtărescu, singurul scriitor citat cu numele de preşedintele ţării, are un roman devenit celebru nu numai în România, Orbitor. E, de fapt, o trilogie, ale cărei două părţi extreme sunt chiar: Aripa stângă, Aripa dreaptă. Numai că mai există, la mijloc, şi o a treia, Corpul. Ei bine, nu cumva, în cazul nostru, al FSN-ului modernizat pe două paliere, corpul este tot ăla pe care-l ştim încă dinainte mult de revoluţia din decembrie 1989? Mă tem că cele două aripioare bat ca să susţină corpul de men-talităţi şi comportamente învăţate pe la Secu’ (nu mânăstirea), pe la reprezentanţele din străinătate sau prin alte cotloane, cum ar fi UASCR, ori pe la Institutul de Economie Mondială. Acesta din urmă în realitate o oficină de propagandă ca toate celelalte aparent aliniate la modernitatea vestică. Luaţi-i pe cei ajunşi sus de tot în politica de azi, capi de una sau de alta, şi o să vedeţi cât de mulţi au trecut, dacă nu direct pe la Secu’, atunci măcar pe la IEM.
Devenise o banalitate să spui că, după revoluţia din 1989, în România a venit la putere garnitura a doua, rezervele de cadre ale puterii comuniste, care, oricum, mai devreme sau mai târziu, ar fi fost împinse înspre poziţiile unde sunt instalate azi, prin revoluţia altora însă. Dar sigur este că e mai bine să apari ca guvernant, om politic marcant sau mare bancher în democraţie decât dincolo. Mai ales după ce comunismul a feştelit-o atât de rău în jurul nostru, inclusiv la Moskva, unde s-a şi recompus altfel rapid de tot.
Aşadar, ce corp susţin cele două aripi ale FSN? Corpul greu al unei mentalităţi bine înrădăcinate în minţile şi inimile multor români. În frunte cu ideea că ţara pe care o guvernezi este nimic altceva decât o vacă de muls, cea mai clară moştenire a regimului trecut, lăsată regimului democrat. Oriunde s-ar afla, la Primăria Clujului sau la SGG, acest tip de politician are un singur ţel, şi anume acela de a-şi spori propria avuţie şi, în cazul cel mai bun, pe aceea a partidului. Păcatul originar se răzbună însă şi iese la iveală tot ce fusese atâta vreme ascuns, cu atât mai mult cu cât corupţii puterii actuale nu au avut minima prevedere de a-şi încetini cursa îmbogăţirii măcar în anii crizei.
Cineva a făcut şi un fel de statistică a corupţilor, iar pe primele două locuri stau chiar cei de la PSD şi PDL, deci cele două aripi, azi învrăjbite. Sigur, politicienii din partidul mai bătrân, PSD, au furat mai mult şi mai bine (pentru ei şi pentru el, pentru partid), în timp ce învăţăcelul, mai tânăr, a rămas puţin de căruţă. Sau poate că nu, ci doar justiţia a fost mai atentă cu cei din opoziţie, înainte de a se decide, sau de a primi ordin să se decidă, de a se uita şi înspre putere. Sigur, nu sus de tot, doar pe la primărie sau maximum la SGG. Ce să înţelegem de aici? Că nu există speranţă nici pentru alegerile de anul viitor, aşa cum, de fapt, n-a existat nici pentru cele de data trecută. Speranţe au fost o singură dată, în 1996, dar şi acelea au fost dezminţite rapid. 
Nicolae Prelipceanu este publicist
