20.8 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialFuziunea PNL-PDL, un lucru bun!

Fuziunea PNL-PDL, un lucru bun!

Crearea unei alternative politice de dreapta la cea de stînga care guvernează în acest moment cu o majoritate de strînsură (ca în toate ultimele trei cicluri electorale), nu ieșită de la urne, este un lucru indiscutabil pozitiv. Fac doar trei comentarii azi, că nu am vreme multă, despre miza fuziunii, despre ideologia formațiunii rezultate și despre alegerea unui candidat comun la președinție.

Miza fuziunii este realizarea unei alternative politice la PSD, a unei elite alternative pregătită de guvernare la nivel local, regional și central ca să nu mai avem transferuri de personal dreapta-stînga de genul UNPR sau PPDD sau alte traseisme de fond, care distrug ideea de alternativă și responsabilitate politică. În perioada post-Băsescu, care trebuie să fie o perioadă normală noi trebuie să ajungem la o politică care să nu mai fie despre cum cine cîștigă bagă pe pușcărie pe cine pierde. Concurența exagerată pe partea dreaptă (din păcate, pentru resurse) a dus, din 2005 încoace la o competiție pentru favorurile PSD din partea formațiunilor de centru dreapta, ambele (vorbesc de PDL și PNL) gata la alianțe cu adversarul ca să își elimine competitorul ideologic. Asta nu a generat decît traseism, a amestecat nepermis anticorupția (care nu e treaba nici unui partid, ci a unor instanțe separate de politic) în politică și a minat ideea unei alternative veritabile. Publicul a votat USL pentru că părea o astfel de alternativă, în realitate USL era o mare coaliție stînga-dreapta. Dar vremea USL a trecut pentru că era un proiect din epoca Băsescu, iar acum tranzităm la o epocă de după Băsescu, dar și de după anti-Băsescu, ne întoarcem la politica normală, și e normal să avem două partide pe dreapta și pe stînga ca oamenii dezamăgiți de cum guvernează unii să poată recurge la alții.

De ce fuziune, și nu uniune (mi-am schimbat părerea față de 2005, cînd Traian Băsescu îi propuse același lucru lui Tăriceanu)? Pentru că nu avem nevoie de două partide de centru dreapta populare (unde liberalii s-au înscris văzînd că la nivel european a fi liberal nu mai e nici măcar vioara a treia, ci a patra în multe țări, vezi Germania), unul e de ajuns, și ca să terminăm competiția asta penibilă pentru mîna PSD (în care a rămas doar dl. Tăriceanu) trebuie să unim partidele astea: nici împreună nu au destui oameni de un guvern bun și să sperăm că se pun pe recrutat. Motivul mai precis îl reiau dintr-un text al meu din 2006, regăsit pe arhiva Hotnews, în care caracterizam comportamentul politic al dreptei prin clasica ”dilemă a prizonierului ” în care doi arestați care sint solidari și nu se toarnă reciproc scapă de pușcărie, dacă unul mărturisește și îl dă în gît pe celălat cel turnat ia mai mulți ani după gratii, dar dacă amîndoi se reped să se toarne reciproc ajung în închisoare pe viață. Prin fuziune încercăm să eliminăm aceste variante și să creăm o solidaritate care să ne scoată din acest comportament de autosubminare, din acest canibalism extrem în care cîștigul se măsoară prin cît pierde celălalt.

Motivul principal este deci unul care nu are legătură cu cît de bun sau rău este PSD. PSD nu e la ora asta mai bun sau mai rău decît alte partide, deși combinația cu UNPR și PC și mai nou și resturile PPDD eu o dezaprob, o găsesc dăunătoare evoluției PSD. Fuziunea trebuie făcută pentru că orice țară are nevoie de două alternative mari ideologice, a treia cale poate totdeauna să fie ofertată de alternative exotice, pirați sau verzi sau oricine. Dar cele două mari nu pot lipsi pentru că aceste două seturi de interese, oamenii care au nevoie de asistența statului și cei care nu au există în societate și trebuie reprezentate prin partide diferite. Formațiunea unică rezultată nu va fi neapărat moralmente superioară PSD, dar va fi reprezentativă. Măcar scăpăm de ipocrizia periculoasă că avem doar un partid virtuos, cel al cercului de interese prezidențial care se bucură de impunitate și își amenință adversarii cu serviciile și închisoarea, deși dacă iei lista neagră Roșia Montană, acest perfect turnesol al politici românești vezi că toată lumea e reprezentată egal, și Ghiță, Șova, Udrea, MRU, Sebastian Bodu, Raluca Turcan și compania sînt toți în aceeași clasă. Pe care trebuie să o facem să evolueze, dar treptat și imparțial, nu radical și arbitrar. Fuziunea trebuie să se oprească aici pentru că restul formațiunilor de centru dreapta – cele din ARD plus PMP- sînt pur și simplu creații prezidențiale sau ale serviciilor, nu au nici o bază reală în societate, o colecție de oportuniști, agenți secreți și poate cîțiva naivi slabi de minte, niciuna categorie pe care vrem să o vedem în politică. Doar din PNȚcd dacă s-o putea recupera ceva dacă sînt în stare să scape de dl. Pavelescu.

Există temerea în societate că această fuziune duce la pierderea identității liberale tradiționale (că PDL nu are niciuna, cum crede Monica Macovei). Temerea vine mai ales de la grupurile seculariste care au crescut mult ca pondere și care nu prea vor să voteze cu stînga noastră, dar nici cu partide care vor să interzică avortul sau alte asemenea. Dat fiind că la noi legătura cu biserica nu se bazează pe vreo viziune socială conservatoare ci numai pe oportunism electoral și corupție nu cred că păstrarea unui PNL separat ne rezolva nouă problemele. Cîștigul mare este să ai totuși două alternative ideologice într-o lume în care distanța ideologică e redusă de circumstanțe și antreprenori politici ca dl. Ponta, care încearcă să se ofere ca a treia cale și s-ar putea să fie cel care reduce CAS, într-o mișcare de succes contra naturii. Tocmai aici trebuie ca noua dreaptă să vină cu o alternativă reală și de calitate, că oricum asta cu CAS nu e nici o soluție, de exemplu în zona reformei companiilor publice de stat. România are nevoie de două viziuni, ca dacă una nu merge să o încercăm pe cealaltă. Eșecul european al liberalismului (la urne, că în catedrele noastre de economie și politici publice el e ideologic victorios, a schimbat radical social democrația) face ca partidele liberale să nu existe decît ca parteneri minori de coaliție peste tot, acolo unde ajung la prag. Europenii vor stat social, asta e situația, și toată lumea imită statul social european, chit că resursele pentru el sînt la grea încercare. Deci nici în viitor nu se va alege nimeni care promite că îl desființează. În acest condiții un partid popular este de fapt mai spre centrul economic (chestia cu austeritatea e strict legată de euro și temporară), definiția sa este un partid care propune o economie socială de piață (cum era să îl linșăm pe dl. Iliescu cînd a pronunțat prima dată aceste cuvinte, noroc că era bine apărat de armată și resturile Securității), că altfel nu poți aspira la 51 la sută nicăieri în Europa. Cu atît mai logic să ai un singur partid de centru-dreapta, nu dreapta, afiliat dreptei centriste europene.

Finalmente e logic să ai un candidat la președinție care să reprezinte epoca post-Băsescu și ce poate oferi mai bun o clasă politică discreditată de acuze de corupție și traseism dar care e singura existență la ora asta. Domnii Predoiu și Iohannis corespund amîndoi acestei definiții și au amîndoi susținerea partidelor lor, așa cum trebuie să fie. Ce nu e sigur este cîtă carismă au și dacă nu ies mai bine pe sondaje de azi decît după ce vor fi expuși unei campanii în care îi va auzi toată lumea. Părerea mea este că dl. Predoiu nu este un candidat de masă și nu poate fi făcut să comunice convingător, l-am auzit anul trecut la mitingul PSD (talentul contează, cum s-a văzut și la MRU). Rocada anunțată de mine săptămîna trecută aici între dnii Iohannis și Antonescu s-a produs deja și pe datele de la ora asta parte într-adevăr că dl. Iohannis e preferatul unui public mai larg, deși dl. Antonescu era cert un campaigner mai bun. Numai că, exact ca data trecută, sîntem electoral constrînși să propunem președinte pe unul care ar fi fost de fapt bun de prim ministru! În ultimii cinci ani am plătit un preț mare pentru rocada Stolojan-Băsescu, făcută pe analize mai serioase ca azi. Dar nu are sens să regretăm ce nu se mai poate desface, nu avem de unde lua un președinte cu profil european și din ce avem acasă un primar de succes cu relații în Germania e cel mai bun lucru. Numai să nu vă speriați că sună bolovănos prin discuții, că nu pe bază de elocvență a fost ales, chit că pe lîngă dl. Predoiu e ca Messi pe lîngă Schwarzenegger.

În rezumat, presiunea pe bună guvernare rămâne la instituțiile independente, justiție, societate civilă și presă (cele din urmă, puternic politizate, dar facem eforturi…). Dar sistemul politic trebuie să-și continue evoluția, și fuziunea celor două mari formațiuni de dreapta e un pas pozitiv. O alternativ radical nouă e totdeauna posibilă, și dezirabilă, dar eu nu aprob radicalismul populist care crește zilele astea pe forumuri, îmbunătățim politica, nu îi dăm foc. Cine duce mișcările de stradă la anarhism, cine nu înțelege că trebuie construită o elită nouă, pe o bază economică autonomă, pînă să o arunci în aer pe cea veche e un prost, sau mai rău, un diversionist.  

Cele mai citite

Inovație și funcționalitate în baie cu Florin Art: Descoperă cele Mai bune opțiuni de mobilier

Mobilierul de baie nu este doar o necesitate practică într-o locuință modernă, ci și un element crucial în crearea unei atmosfere plăcute și funcționale...

Rolul ficatului în eliminarea toxinelor din organism

Una dintre principalele funcţii ale ficatului este detoxifierea. Acest organ esenţial al organismului este responsabil pentru metabolizarea şi eliminarea toxinelor, curăţarea sângelui prin filtrarea...

Securitatea și sănătatea în muncă – serviciu obligatoriu pentru orice afacere din România

Companiile active cu minim un angajat au obligația de a respecta un protocol foarte strict pentru a asigura întregului personal condiții sigure de muncă....
Ultima oră
Pe aceeași temă