La 20 de ani de la caderea Zidului din Berlin si sfarsitul Razboiului Rece, ordinea mondiala este inca in proces de cristalizare a contururilor. Par insa foarte clar vizibile doua megatendinte: cel mai mare si mai profund val de globalizare la care lumea a asistat vreodata si aparitia unor noi jucatori globali din Asia si de pe alte continente. Auzim voci care cer tot mai raspicat o coordonare globala mai eficienta atunci cand vine vorba despre abordarea marilor provocari ale momentului. Cred ca o data cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeana este perfect echipata pentru a-si prelua responsabilitatile de lider.
Lumea a profitat de pe urma globalizarii economice. Ratele remarcabile de crestere din economiile emergente au scos milioane de oameni din saracie si au creat noi oportunitati majore pentru investitii si prosperitate, ajutand mari natiuni precum China si India sa se afirme ca puteri globale. Brazilia isi valorifica la randul ei, in sfarsit, marele potential. In Occident, Statele Unite raman o masiva putere economica globala, iar UE a beneficiat si ea de pe urma globalizarii pentru a-si consolida pozitia de actor major economic si comercial la nivel global.
Dar globalizarea inaspreste concurenta si releva slabiciunile. Peste tot in lume oamenii se tem pentru slujbele lor, deoarece simt ca schimbarile economice i-au ocolit. Criza economica a exacerbat perceptia negativa axata pe dezavantajele globalizarii. De aceea, interdependenta noastra economica presupune o atenta coordonare, nu doar in saptamanile ce urmeaza, ci – mult mai important – pe termen mai lung. Trebuie sa reasezam structurile de guvernanta globala pentru a ne asigura ca ele lucreaza mai mult in beneficiul oamenilor de pretutindeni si in interesul generatiilor actuale si viitoare. UE a initiat aceasta discutie in interiorul propriilor structuri si a adus-o si in atentia forurilor internationale mai largi. Salutam apelul economiilor emergente pentru o reforma a institutiilor globale. Comertul este un exemplu in acest sens. Este in propriul nostru interes progresist – al tuturor chiar – sa nu cedam tentatiei protectionismului. Criza economica creste importanta progresului in negocierile Agendei Doha pentru Dezvoltare din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului. Cadrul OMC, pe care UE l-a considerat intotdeauna o prioritate, este tot mai mult recunoscut ca avand o importanta fundamentala pentru prosperitatea noastra. El ajuta la ancorarea economiei globale intr-un sistem bazat pe reguli deschise si pe dreptul international. Dar trebuie facut mai mult.
Lumea se confrunta cu ingrijorari traditionale si nontraditionale legate de securitate. Multe dintre tarile noastre sunt tinte ale terorismului, despre care, la opt ani de la 11 septembrie 2001, trebuie sa admitem ca a scazut in amploare, dar nu a disparut. Ne confruntam cu state fragile, cu riscul proliferarii armelor de distrugere in masa, cu regimurile autoritare si cu pericolul extremismului. Globalizarea ne-a adus si provocari de securitate nontraditionale, care nu se opresc la frontierele nationale. Pandemiile globale se pot raspandi mai rapid; lipsa energiei sigure si sustenabile ne-ar putea arunca intr-o recesiune mondiala; iar schimbarile climatice ar putea avea repercusiuni grave geopolitice, lasand la o parte consecintele pentru mediu.
Un angajament multilateral este esential pentru a ne ocupa de aceste amenintari. UE are multilateralismul inscris in ADN-ul sau. si altii pot profita de pe urma experientei ei. Europenii sunt de mult campioni ai cooperarii internationale si ai celei din cadrul ONU; ne straduim permanent ca stabilitatea, libertatea, democratia si justitia sa reziste ca piloni dominanti in relatiile internationale. Uniunea Europeana pune umarul si la greu: are in teren aproape 100 de mii de soldati din fortele de mentinere a pacii, politisti si militari din trupe combatante, ajutand la consolidarea pacii in punctele fierbinti ale lumii. si la nivel politic, UE isi asuma tot mai mult partea ei de efort. Un exemplu in acest sens a fost misiunea UE la Moscova si Tbilisi, la care am participat si eu alaturi de presedintele Sarkozy. Aceasta misiune a facut posibil un progres concret in punerea in aplicare a planului UE in sase puncte pentru armistitiul dintre Rusia si Georgia.
Obtinerea unui acord in problema schimbarii climei este o prioritate imediata pentru noi toti. Putem ataca aceasta chestiune doar daca lucram impreuna. Cu totii riscam sa suferim serios de pe urma efectelor schimbarii climei, inclusiv perioada de seceta mai accentuata, inundatii si alte fenomene meteo extreme. Uniunea Europeana isi asuma responsabilitatile. si-a stabilit singura tinte ambitioase pentru viitor si se angajeaza – inclusiv cu o componenta financiara semnificativa – in favoarea unui acord global cuprinzator.
Schimbarile climatice reprezinta si un studiu de caz care ne arata cum putem transforma nevoile in virtuti. Dezvoltarea si utilizarea tehnologiilor verzi pot fi noi surse de crestere economica. Edificarea unei noi si sustenabile economii europene ne va ajuta sa asiguram prosperitatea popoarelor noastre. Acest studiu de caz ne demonstreaza apoi imposibilitatea Europei de a-si atinge obiectivele interne altfel decat printr-o abordare proactiva si globala. Tocmai acest tip de raportare este baza politicii noastre externe. Nu putem face fata eficient si cu succes provocarilor cu care se confrunta UE fara o Europa puternica in lume. Prosperitatea si cresterea economica, securitatea si stabilitatea, sustenabilitatea pe termen lung a Uniunii Europene tin de promovarea intereselor si a valorilor noastre in plan extern, de angajarea in combaterea amenintarilor externe si de asumarea provocarilor globale.
Pronuntarea UE in favoarea sistemului multilateral de guvernanta globala prin intermediul ONU si al altor organisme este limpede. Ne exprimam deja cu convingere si claritate pozitia in privinta provocarilor majore in fata carora ne aflam. Tratatul de la Lisabona ne permite o mai mare coerenta si ne ofera o mult mai mare capacitate de actiune. Va fi posibil ca diplomatia, managementul de criza si capacitatea europeana de aparare, aflata azi in devenire, sa fie utilizate impreuna cu politicile mai traditionale precum comertul si dezvoltarea.
Mai mult, se spune deseori ca avantajul comparativ al UE consta in forta sa normatoare sau in puterea valorilor sale. Cred ca e corect. In lumea postcriza, cand oamenii cauta noi cai de a-si asigura bunastarea, pacea si prosperitatea, experienta europeana are ce sa ofere lumii.
José Manuel Barroso este presedintele Comisiei Europene.
Copyright: Project Syndicate, 2009, www.project-syndicate.org
