Bătălia electorală de pomină între cei care trăiesc bine şi cei care vor şi ei să trăiască la fel de bine este de-abia la începuturile ei, însă o trăsătură clară o particularizează deja. Este vorba de cinismul indolent cu care USL tratează electoratul. Conform sondajelor de opinie, USL poate câştiga alegerile fără să-şi dea cea mai mică strădanie şi comiţând erori politice cu nemiluita. Care sunt circumstanţele acestui paradox şi cum se reflectă el în evoluţiile viitoare?
În principiu, în an electoral clasa politică îşi dă oarece silinţă. Fiecare partid îşi elaborează o strategie, un program, un slogan, un tip de comunicare cu publicul etc. În plus, fiecare „combatant” încearcă să se impună atenţiei electoratului printr-o imagine bună: comportament politic şi civic adecvat, iniţiative politice şi sociale valoroase şi, nu în ultimul rând, un parcurs curat, fără erori. Prin aceste eforturi, clasa politică află o expresie pentru relaţia respectuoasă cu electoratul care, măcar o dată la patru ani, este băgat cât de cât în seamă, legitimitatea puterii depinzând de el, conform exerciţiului democratic.
În contextul actual din România, asistăm la vidarea de conţinut a democraţiei prin împingerea electoratului spre o poziţie cu totul marginală, insignifiantă, ridicolă. Nici măcar votul nu mai contează în a motiva clasa politică spre un „contract” normal cu electoratul. Alegerile libere înseamnă doar clasă politică, voturi, urne şi atât, cetăţeanul dispare din acest scenariu. Voturile sunt ale partidelor aşa, aprioric, ele pot fi pierdute cu voie sau din neatenţie, pot cădea din Vuittonul doamnei Udrea, de exemplu… Pur şi simplu. Cetăţeanul care prin votul său, o dată la patru ani, poate sancţiona puterea şi poate decide componenţa structurilor puterii pentru următorul mandat, cetăţeanul conştient care trebuie convins printr-o bună imagine, prin vorbe şi fapte, prin programe, acesta fiind sensul însuşi al campaniei electorale – acest cetăţean dispare, înlocuit fiind de o umbră ridicolă şi inconsistentă, cât să poată fi numărat pentru statistici. Democraţia ca formă fără fond a fost pentru prima dată semnalată de Caragiale, creatorul personajului Cetăţeanul turmentat.
Cel mai interesant lucru în această tărăşenie de politichie dâmboviţeană este acceptul necondiţionat al cetăţeanului, consimţământul său la acest tratament degradant. Electoratul USL nu mai are nici o pretenţie. Nu vrea să fie „curtat” de politicieni pentru a i se câştiga bunăvoinţa, nu vrea să primească mai multe oferte, să le cântărească şi să aibă în final o opţiune, nu mai vrea rolul său real într-un mecanism democratic adevărat, NU! Orice ar fi, ei votează cu USL, necondiţionat.
Conform sondajului CSOP, 47% din cetăţeni ar vota cu USL – la mijlocul lunii februarie. În acelaşi timp, 60% din cetăţeni consideră că, în situaţia actuală a României, greva parlamentară nu este un lucru bun. Este un exemplu, între multe altele, că populaţia sesizează erorile USL, dar aceasta nu modifică intenţia de vot.
Un alt exemplu ar fi lipsa de transparenţă privind discuţiile dintre reprezentanţii USL, în frunte cu domnul Victor Ponta, şi delegaţia FMI. Ce au discutat şi în ce spirit? Cu ce diferă aceste discuţii de termenii actualelor relaţii cu FMI, aşa cum au fost ele negociate de actuala putere? Această întrebare are o maximă importanţă pentru că, dacă nu există nici o diferenţă, dacă negocierile USL nu sunt mai avantajoase decât acelea ale actualei coaliţii la guvernare, atunci chiar nu are nici un sens să schimbăm actuala putere.
Dar pentru electoratul USL argumentele raţionale nu contează. Ei nu îşi modifică intenţia de vot şi gata! În aceste condiţii, USL chiar nu are motive pentru mai mult respect faţă de propriul electorat. Nici măcar nu are sens să se obosească făcând promisiuni demagogice. Şi nici cheltuiala cu tradiţionalele sacoşe nu mai are rost… Oricâtă indolenţă şi oricât dispreţ ar manifesta faţă de propriul electorat, acesta tot USL votează şi nu va sancţiona în nici un fel erorile „echipei” favorite.
Ce ne interesează pe noi relaţia USL cu electoratul său şi derapajele democraţiei la acest nivel?… Cum să nu ne intereseze? Suntem cetăţeni ai României. În eventualitatea venirii la putere a USL, cum credeţi oare că vom fi trataţi cu toţii? Chiar nu mai avem nici o pretenţie?
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard.
