Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dramatica prǎbuşire a încrederii în politicieni

Mircea Kivu 06.11.2012 - 19:02

Am mai spus-o, îmi place sǎ analizez tendinţele reflectate în seriile de sondaje fǎcute de aceeaşi agenţie (aşa-numitele „barometre"). Chiar dacǎ existǎ inevitabile erori de mǎsurare, este de aşteptat ca ele sǎ fie ...

Share

Am mai spus-o, îmi place sǎ analizez tendinţele reflectate în seriile de sondaje fǎcute de aceeaşi agenţie (aşa-numitele „barometre"). Chiar dacǎ existǎ inevitabile erori de mǎsurare, este de aşteptat ca ele sǎ fie cam aceleaşi de la o lunǎ la alta, atât timp cât se utilizeazǎ aceeaşi metodologie, aceeaşi reţea de operatori, aceleaşi metode de prelucrare. Cu alte cuvinte, chiar dacǎ un termometru e inexact gradat, faptul cǎ el îmi indicǎ o creştere a nivelului mercurului înseamnǎ cǎ temperatura din jurul lui creşte.

Sondajele publicate lunar de IMAS indicǎ un fenomen spectaculos: cota de încredere a principalelor personalitǎţi a scǎzut constant, neîntrerupt între sfârşitul lunii iulie şi cel al lunii octombrie. Chiar dacǎ unele dintre diferenţele lunare sunt mici (sub marja de eroare), faptul cǎ toate sunt negative arată cǎ fenomenul existǎ, nu este un simplu rezultat al hazardului statistic. Nu-mi amintesc sǎ mai fi vǎzut, în 20 de ani de sondaje în România, un fenomen similar - prǎbuşirea în bloc, timp de trei luni consecutive, a tuturor liderilor politici importanţi.

 

Iulie

August

Septembrie

Octombrie

Mugur Isǎrescu

45,0%

40,8%

35,8%

33,0%

Victor Ponta

38,1%

34,7%

31,7%

28,9%

Crin Antonescu

37,3%

33,1%

27,1%

25,4%

Mihai-Rǎzvan Ungureanu

17,4%

20,0%

13,6%

Traian Bǎsescu

15,5%

15,4%

14,4%

11,5%

Vasile Blaga

10,6%

12,0%

10,1%

8,0%

Dan Diaconescu

19,5%

17,5%

13,5%

Sursa: sondaje IMAS publicate în Adevǎrul

 

De obicei, preferinţele publicului penduleazǎ dinspre unul spre altul dintre competitorii politici, în funcţie de percepţia asupra prestaţiei acestora. Ce pierde unul câştigǎ adversarul sǎu. Ne-am aştepta, de exemplu, ca atunci când scade cota de încredere a lui Traian Bǎsescu sǎ creascǎ cea a lui Crin Antonescu sau ca pierderea suferitǎ de Victor Ponta sǎ fie contabilizatǎ de cǎtre Dan Diaconescu. Asemenea evoluţii ar fi normale pe o scenǎ politicǎ normalǎ.

În perioada care a debutat cu acţiunile parlamentare prin care USL a încercat demiterea lui Traian Bǎsescu, toţi liderii partidelor parlamentare (Ponta, Antonescu, Blaga) au pierdut din încrederea electoratului, fiecare cam o cincime din punctele procentuale cu care era cotat la începutul perioadei. Personajele-alternativǎ, Ungureanu şi Diaconescu, nu au fost mǎsurate în iulie, dar au suferit şi ele pierderi între august şi octombrie. Contrar aşteptǎrilor, supraexpunerea din „scandalul Oltchim" nu a adus un plus de credibilitate pseudo-investitorului.

Deşi a fost învingǎtor în înfruntarea cu liderii USL, nici Traian Bǎsescu nu a devenit mai credibil. Într-o primǎ fazǎ, la începutul ostilitǎţilor, crescuse (în iulie faţǎ de iunie) de la un nivel al încrederii de 10% la 15,5%, dar în lunile urmǎtoare a pierdut zestrea acumulatǎ prin victimizare.

Mugur Isǎrescu reprezintǎ un fel de „benchmark" (nivel de referinţǎ), el nefiind un politician în sens restrâns, şi totuşi reprezentantul unei importante instituţii a statului. El s-a situat constant în fruntea clasamentelor încrederii, tocmai datoritǎ neafilierii sale la un partid. De pe urma aceluiaşi fenomen beneficiau în a doua parte a anilor '90 Theodor Stolojan şi, mai de curând, Sorin Oprescu. Faptul cǎ şi încrederea în acest tip de personalitǎţi se erodeazǎ arată cǎ nu avem de-a face cu o degradare relativǎ a unuia sau a altuia dintre politicieni, ci cu o alterare generalǎ a stǎrii de spirit a electoratului.

Rezultatul previzibil va fi o participare foarte redusǎ la apropiatele alegeri parlamentare. Asta va însemna cǎ un numǎr mic de alegǎtori va decide rezultatul final. Practic, ne putem aştepta ca într-un colegiu pentru Camera Deputaţilor sǎ voteze între 10.000 şi 15.000 de alegǎtori. În aceste condiţii, diferenţa dintre mai mult sau mai puţin decât jumǎtatea voturilor exprimabile (element foarte important în situaţia din acest an) poate fi decisǎ de câteva zeci de persoane. Sǎ ne pregǎtim deci pentru orice fel de surprize.

Mircea Kivu este sociolog

Citește totul despre:

Comentarii

loading...