Cu o mie de ani in urma, calatoria de la Roma la Constantinopol era plina de primejdii si dura cateva luni. De exemplu, la inceputul lunii ianuarie 1054, Papa Leon al IX-lea il trimitea la Constantinopol, la tratative cu bizantinii, pe Cardinalul Humbert. Abia sase luni mai tarziu, pe 16 iulie, in numele Papei Leon al IX-lea, Cardinalul Humbert depunea pe altarul Sfintei Sofia decizia de excomunicare a Patriarhului Cerularie. Pe 24 iulie, Patriarhul Celularie il excomunica, la randul lui, pe Leon al IX-lea. Dar Papa Leon al IX-lea murise inca de pe 19 aprilie, cu trei luni inainte de a excomunica si de a fi excomunicat. Astfel de episoade ar fi de neimaginat astazi, cand practic nu mai exista obstacole in calea transmiterii de informatii. Nu e chiar asa.
Desi accesibil pe internet, documentul comun semnat luna trecuta la Ravenna de catolici si ortodocsi, care mentioneaza primatul Romei din primul mileniu crestin, a produs neliniste si confuzie in unele cercuri ortodoxe. Reactiile de pe diferite forumuri au amintit de fractura din sanul Bisericii Ortodoxe Romane si de campania dusa impotriva actualului patriarh, inclusiv prin afise defaimatoare care-l acuzau a fi vandut catolicilor sau masoneriei.
Dar intalnirea de la Ravenna nu a fost una de taina, la care s-ar fi negociat dreapta credinta a romanilor, ci parte a unui dialog teologic oficial, numit si "dialogul adevarului", inceput in noiembrie 1979. Reprezentantii Patriarhiei Romane nu au participat la Ravenna sub acoperire, cu vreo misiune secreta doar de Daniel si ei stiuta, ci alaturi de mitropoliti, episcopi si teologi care reprezentau Constantinopolul, Alexandria, Antiohia, Ierusalimul, Serbia, Georgia s.a.m.d. Trimisii Patriarhiei Moscovei s-au retras de la lucrari, dar nu pentru ca ar fi refuzat dialogul cu catolicii, ci din cauza unor neintelegeri din sanul ortodoxiei.
In Romania, neintelegerea documentului de la Ravenna a fost amplificata si de articolele care, din entuziasm, lipsa de profesionalism ori rea-credinta, au supraestimat rezultatele intalnirii. Citind unele ziare romanesti sau italiene, intelegeai ca niste ortodocsi veniti la Ravenna ar fi acceptat primatul Papei. "Victorie a papistasilor, cedari ale ortodocsilor", au reactionat minti infierbantate in Romania. Cati vor fi citit insa documentul? Patriarhia s-a vazut nevoita sa adopte o atitudine defensiva.
si totusi, fara a exclude responsabilitatea presei, nu pot fi acuzati de naivitate cei care s-au inflamat denuntand asa-zisele "cedari" ortodoxe. Oameni apropiati Bisericii, ei stiau ca la Ravenna nu a avut loc decat cea de-a zecea intalnire a Comisiei pentru dialog teologic catolico-ortodox, ca subiectele cu adevarat sensibile – primatul Papei in primul mileniu crestin, primatul din cel de-al doilea mileniu si primatul din perspectiva teologica – abia urmeaza a fi discutate (in 2009, 2011, respectiv 2013) sau ca mai multe astfel de documente comune au fost semnate din 1979 incoace.
De exemplu, in 1993, la Balamand (Liban), aceeasi comisie a adoptat un document ce califica "uniatismul, o metoda de unire apartinand trecutului", recunoscand in acelasi timp existenta legitima a Bisericilor Greco-Catolice. Din pacate, intors din Liban, reprezentantul Patriarhiei Romane, Mitropolitul Antonie Plamadeala, a facut cateva comentarii care au turnat gaz peste foc; Biserica Greco-Catolica a reactionat violent, refuzand atunci sa recunoasca documentul de la Balamand.
Iata deci ca problema comunicarii si receptarii unor astfel de documente si intalniri este la fel de importanta precum era si in 1054. Implica atat responsabilitatea presei, cat si pe cea a participantilor. Acestia, odata intorsi acasa, trebuie sa-si asume cu curaj si onestitate cele convenite, cu atat mai mult cu cat, la lansarea dialogului teologic, Papa Ioan Paul al II-lea si Patriarhul Ecumenic Dimitrios I au stabilit o destinatie clara. Dialogul, spuneau cei doi in declaratia comuna, urmareste "sa grabeasca ziua restabilirii deplinei comuniuni intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa".
In contextul acestui orizont de asteptare deosebit de ridicat, este important de inteles ca intalnirile Comisiei de dialog teologic nu se soldeaza cu decizii spectaculoase. Unirea celor doua Biserici nu se va produce dupa o intalnire a teologilor la Balamand, Bari, Baltimore, Ravenna sau Belgrad. Aceste reuniuni sunt mai degraba etape ale unei acomodari care, in viziunea omeneasca cea mai optimista, poate dura cateva decenii. Numai aceasta acomodare poate face digerabila o decizie spectaculoasa privind unirea celor doua Biserici. Altfel, ca si in cazul Conciliului de la Ferrara-Florenta din secolul al XV-lea (cand actul de unire a fost semnat si de Mitropolitul Moldovei, Damian), exista riscul realizarii unirii de catre ierarhii celor doua Biserici, dar al respingerii ulterioare a acesteia de catre credinciosi si monahi.
Gelu Trandafir este publicist, membru al Consiliului National al Audiovizualului
