Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

De ce râde Antonescu

Andreea Pora 04.11.2013 - 22:48

Capcana fundului în două luntri, opoziţie la putere, se închide pentru Antonescu în scrânşnet de fiare ruginite. Poate de asta râde atât de nervos când vine vorba de candidatură. Un râs ...

Share

Capcana fundului în două luntri, opoziţie la putere, se închide pentru Antonescu în scrânşnet de fiare ruginite. Poate de asta râde atât de nervos când vine vorba de candidatură. Un râs care parcă nu e al lui.

Cu mâna la gură sau zmucindu-şi capul de parcă ar vrea să-şi arunce în vânt fos­tele plete, râde. De propriile glumiţe sau de ceva doar de el ştiut. Chestii ascunse muritorilor de rând. Chi­co­teşte nervos cu buzele ţu­guiate şi bărbia împinsă în sus. Cunoaşteţi gestul. Râ­de nestăpânit, dar cu fe­reală, fără legătură cu su­biectul, încât ai senzaţia că e plecat în alte lumi mai relaxate. Gânduri me­teo­rice şi vesel clincănitoare par să-i traverseze mintea şi să nu-i dea pace. Le în­tâmpină cu zâmbete şmechereşti, dar se su­pără dacă asistenţa vrea să le afle sen­sul. Când e ironic, devine serios. Se amu­ză de unul singur şi nimeni nu ştie de ce. O face pe furiş, chinuit, conştient poa­te că treaba nu-i în regulă. Îi lipseşte râsul să­nătos, hohotitor, deschis şi, mai ales, autoironia.

Una peste alta, Crin Antonescu râde în cele mai nepotrivite momente. Şi râde tot mai des în ultima vreme. Tot mai de­contextualizat. Tot mai nervos. De ce oare? Ce-o şti el şi noi nu? Sau, mai degrabă, invers. Să vedem. E clar că se pregăteşte pentru marea despărţire, mo­mentul în care va trebui să-şi ia destinul în propriile mâini peneliste apropiindu-se cu paşi repezi. În PSD lucrurile au intrat deja în linie dreaptă. Nu trebuie să fii ma­re analist sau să ai microfoane instalate în birourile „camarazilor“ că să înţelegi asta. Discursurile de la TV, mai ales cele aran­jate cu Guşă sau Gâdea, declaraţiile la bo­tul calului sau din conferinţele de presă ara­tă că Antonescu îşi calculează atent ie­şirea din combinaţia cu Ponta, care, nu-i aşa, l-a „dezamăgit“. Îşi calculează mai ales, ce vis frumos!, recucerirea elec­to­ra­tului de dreapta şi capitalizarea celui ne­mulţumit de USL. I-or fi explicat con­si­li­e­rii că singura lui şansă de a intra în turul doi al prezidenţialelor asta este.

Citeşte continuarea articolului în Revista 22.

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...