Noul mileniu a adus cu el o viziune şi un scop măreţe: reducerea sărăciei la jumătate până în 2015. Niciodată până acum omenirea nu şi-a fixat o asemenea sarcină intimidantă şi, în acelaşi timp, plină de sens. Un angajament ferm în favoarea luptei împotriva sărăciei reprezintă una dintre valorile esenţiale, aflate la baza Uniunii. Astfel, Uniunea Europeană a devenit cel mai mare donator din lume, oferind peste jumătate din ajutorul pentru dezvoltare la nivel mondial şi dublându-şi ajutorul în zece ani până la 50 miliarde euro anual. Comisia Europeană furnizează 13% din ajutorul mondial. Astăzi, chiar şi în această perioadă dificilă din punct de vedere economic, cetăţenii europeni continuă să sprijine cu fermitate atât acest program, cât şi pe cei aflaţi în dificultate.
Cu aceste idealuri în minte şi pe baza mandatului primit din partea cetăţenilor şi a statelor membre, voi reprezenta Uniunea Europeană la Summitul ONU la nivel înalt privind obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), care se va desfăşura la New York şi în cadrul căruia vor fi trecute în revistă progresele obţinute în ceea ce priveşte îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Co-mu-nitatea internaţională s-a angajat să îndeplinească aceste obiective ambiţioase acum zece ani. Acum, repre-zentanţii comunităţii inter-na-ţionale vor reveni la New York pentru a da un nou impuls eforturilor globale, pe măsură ce ne apropiem de data-limită 2015. Realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului înseamnă să reducem la jumătate numărul persoanelor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi, adică să reducem cu 920 milioane numărul persoanelor aflate sub limita sărăciei. Înseamnă să ne asigurăm că milioane de copii – fete şi băieţi – din ţările în curs de dezvoltare vor merge la şcoală, că va creşte numărul femeilor care îşi iau viaţa în propriile mâini şi că va scădea numărul persoanelor care nu au acces la îngrijiri medicale de bază.
Realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului înseamnă să oferim miliardelor de persoane defavorizate şansa de a trăi în demnitate şi de a scăpa de sărăcie, foamete şi nedreptate. Înseamnă să permitem tuturor să-şi construiască viaţa într-o lume mai justă, mai stabilă şi mai prosperă. În ultimii zece ani au fost realizate progrese importante. Numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut cu 20%. Numărul copiilor şcolarizaţi a crescut cu 28 de milioane şi, începând cu 1990, 1,7 miliarde persoane au dobândit acces la surse de apă potabilă. Dar progresele realizate sunt inegale. Unele ţări au rămas în urmă, în special în Africa Subsahariană. Trebuie să ne concentrăm asupra ţărilor aflate în situaţii de conflict şi de fragilitate internă. Trebuie, de asemenea, să ne îmbunătăţim rezultatele în ceea ce priveşte obiectivele rămase în urmă, în special eradicarea foametei, ameliorarea sănătăţii mamelor, precum şi canalizarea. Mai sunt doar cinci ani până la data-limită şi trebuie să ne intensificăm eforturile. Nu trebuie să-i dezamăgim pe cei aflaţi în dificultate. Putem să facem ce ne-am propus şi o vom face.
Cum putem să ne atingem obiectivele?
În primul rând, trebuie să ne respectăm promisiunile. Statele membre ale Uniunii Europene şi-au reconfirmat angajamentul de a aloca ajutorului pentru dezvoltare 0,7% din venitul naţional brut până în 2015. Cetăţenii europeni continuă să-şi exprime acordul ferm în favoarea sprijinului pentru dezvoltare. Două treimi din ei cred că Uniunea trebuie să-şi respecte sau chiar să-şi îmbunătăţească promisiunile de a mări ajutorul. În al doilea rând, trebuie să facem mai mult. În acest sens, voi merge la New York cu propunerea de a aloca un miliard de euro pentru a recompensa ţările partenere cele mai performante şi pentru a le sprijini pe cele rămase în urmă. Dorim să oferim o mână de ajutor celor care şi-au asumat responsabilităţi în ceea ce priveşte propriul viitor, precum şi celor mai fragili parteneri ai noştri. În al treilea rând, trebuie să fim mai creativi, în special în ceea ce priveşte mobilizarea unor surse suplimentare de finanţare. Aici includ în special metodele de finanţare inovatoare, lupta împotriva fluxurilor financiare ilegale şi mobilizarea fondurilor din sectorul privat.
În concluzie, trebuie să ne îmbunătăţim performanţele. Trebuie să ne asigurăm că toate politicile europene contribuie în mod coerent la obiectivele de dezvoltare. Trebuie, de asemenea, să garantăm faptul că ajutorul nostru are un impact real asupra vieţii oamenilor şi este folosit ca un catalizator pentru dezvoltare la nivel local. Ajutorul nu reprezintă un scop în sine. Este o pârghie importantă în cadrul răspunsului global la numeroasele provocări cu care ne confruntăm, de la state lipsite de putere şi de oportunităţi economice la probleme legate de climă şi energie. Ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi ia viitorul în propriile mâini şi să includă obiectivele pentru dezvoltare în strategiile naţionale de dezvoltare. Ajutorul trebuie să sprijine o serie de politici naţionale eficiente pentru a avea un impact semnificativ asupra sărăciei. Împreună, avem şansa de a transforma acest deceniu într-un nou deceniu pentru dezvoltare. M-am angajat personal să susţin acest program ambiţios la Summitul de revizuire a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului de la New York. Voi cere ca acţiunile noastre globale să fie bazate pe solidaritate, parteneriat şi coresponsabilitate. Atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită un efort de echipă. Dacă toată lumea se îndreaptă în aceeaşi direcţie, aceste obiective comune pot fi îndeplinite.
“Ţările în curs de dezvoltare trebuie să-şi ia viitorul în propriile mâini. Ajutorul trebuie să sprijine politici eficiente.”
