20.8 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialConstiinta de a reprezenta o tara

Constiinta de a reprezenta o tara

De multe ori am avut ocazia sa compar comportamentul romanilor cu cel al francezilor atunci cand se afla in situatia de a lua cuvantul in strainatate la diverse colocvii, mese rotunde, dezbateri si intalniri cu publicul. Cand doi francezi vorbesc in fata unui public strain, chiar daca sunt dusmani de moarte din punct de vedere ideologic, reactioneaza ca si cum s-ar completa unul pe altul. Cand doi romani se afla in aceeasi situatie, chiar daca sunt prieteni la catarama, incep sa se contrazica imediat.
Doi francezi, chiar daca au pareri total opuse despre subiectele abordate, adopta in fata unui public strain o atitudine de complicitate. Romanii, chiar daca au aceeasi parere, adopta o atitudine de adversitate. Scenariul, la francezi, este urmatorul: primul isi expune punctul de vedere si ajunge la concluzia ca situatia e alba; al doilea, cu zambetul pe buze, gaseste intotdeauna o formula eleganta de a declara ca doreste sa imbogateasca dezbaterea si spune: “In completare a ceea cea ati aflat de la colegul meu, as mai vrea sa adaug ca…” si isi dezvolta demonstratia ajungand la concluzia ca situatia e neagra. Exprimarea unei opinii diferite sau chiar diametral opuse nu da nastere niciunei violente comportamentale, nu se simte niciun efort de afisare a originalitatii cu orice pret.
Cand vorbesc doi romani in fata unui public strain, scenariul este, in general, urmatorul: indiferent ce spune primul, al doilea se arata nemultumit, se incrunta, sare ca ars si, in momentul in care ia cuvantul, ataca cu fraza “eu nu sunt deloc de acord cu compatriotul meu, asa ca am sa va spun eu cum stau lucrurile…” si se incinge, in general, sub ochii stupefiati si din ce in ce mai obositi ai publicului o cearta intre cei doi protagonisti de nu se mai stie nici de unde au pornit, nici ce vor sa spuna, nici ce vor de fapt sa apere.
Nu vreau sa fiu rautacios si recunosc ca in aceasta descriere a mea am caricaturizat putin. Dar nu m-am indepartat deloc de adevar. Francezii, atunci cind se afla in strainatate, sunt constienti de faptul ca au ceva de aparat in comun, dincolo de continutul opiniilor lor. Ei apara de fapt stilul unei mari culturi. Atunci cand se contrazic, o fac cu finete si cu subtilitate, ceea ce nu reduce cu nimic din violenta conflictului de idei. Violenta dezbaterii este imbracata in civism si curtoazie, iar respectul pentru adversar este in acelasi timp o forma de inalt respect acordata publicului care ii asculta.
Imi pare rau ca nu pot spune acelasi lucru despre romani.
Francezii afiseaza in fata strainilor un fel de solidaritate comportamentala. Fara ostentatie apara o anumita idee de civilizatie si de civilitate. Aceasta constiinta nu este deloc vizibila la romani care nu-si apara decat orgoliile personale.
Daca Dumnezeu exista, El iubeste cu siguranta diversitatea, altfel nu ar exista pe lume atatea rase de oameni, atatea obiceiuri si chiar… atatea moduri de a adora divinitatea. Occidentalilor, in orice caz, le plac dezbaterile publice si diversitatea punctelor de vedere. Un public strain care vine sa asculte doi romani vorbind despre cultura romana sau despre Romania risca insa sa plece acasa cu o singura idee clara: ca invitatii lor sufereau de o alergie reciproca acuta. Nu de putine ori, cand am fost invitat in Franta sa ma exprim pe un subiect sau altul impreuna cu compatrioti de-ai mei, am fost intrebat intai de gazde daca “accept sa particip la dezbatere impreuna cu persoanele respective”. Fara indoiala ca organizatorii aveau deja experienta unor spectacole nu tocmai fericite oferite de invitati care, in loc sa apere ideea de civilizatie romaneasca, s-au lasat aspirati de atitudini viscerale de natura sa demonstreze exact contrariul, si anume ca civilizatia in Romania nu a ajuns la maturitate.
Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, se vor multiplica si ocaziile in care romanii vor fi invitati sa vorbeasca in fata unui public strain despre o multime de lucruri. Stilul in care o vor face va fi esential pentru imaginea Romaniei in lume. Indiferent de ideile pe care le apara pe plan politic, cultural sau religios, romanii aflati pe post de emisari temporari in strainatate au o misiune comuna minima: sa demonstreze ca sunt civilizati, ca stiu sa utilizeze coduri comportamentale in societate asa cum stiu sa utilizeze codul rutier.
Francezilor care calatoresc sau lucreaza in strainatate li se reproseaza in general ca se considera toti reprezentanti ai Frantei, ca afiseaza o mandrie excesiva pentru cultura lor, ca sunt aroganti, ca se cred buricul pamantului, ca vor sa dea lectii intregii lumi, ca se doresc purtatori ai unor valori universale, ca au mereu reflexul de a compara ceea ce vad cu ceea ce exista in Franta si ca abia asteapta sa se intoarca la ei acasa in confortul lor material si cultural.
Ce bine ar fi sa li se formuleze si romanilor macar unul din aceste reprosuri. Sa ni se spuna, de exemplu, ia te uita, romanii astia, toti se comporta ca si cum ar fi reprezentanti ai Romaniei!


Matei Visniec, scriitor roman stabilit in Franta

Cele mai citite

Cinci legi au fost promulgate de președintele Iohannis. Chirițoiu rămâne șef al consiliului Concurenței până în 2026

Președintele Klaus Iohannis a promulgat în cursul zilei de azi cinci legi. Este vorba printre altele despre legea hărțuirii la locul de muncă, dar...

Preşedintele CJ Prahova, Iulian Dumitrescu, încă 60 de zile de control judiciar

Procurorii anticorupţie au prelungit cu încă 60 de zile măsura preventivă a controlului judiciar faţă de preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Prahova, Iulian Dumitrescu, au...

Burse de reziliență pentru elevi. Condițiile în care se acordă

Ministerul Educației (ME) a lansat în consultare publică Metodologia de acordare a burselor pentru anul școlar 2024 – 2025. Principalele noutăți sunt: Bursele de merit și...
Ultima oră
Pe aceeași temă