Am urmarit cu atentie declaratiile de avere ale membrilor noului Cabinet si am vazut ca avem de-a face cu oameni bogati. Ce ar fi de inteles de aici? Pentru cei care judeca vulgar, simplist, faptul ca actualii guvernanti au conturi grase le alimenteaza si mai mult fondul resentimentar. Cu alte cuvinte, tot ei au venit la putere, nu se mai satura, nu le mai ajunge etc. etc. Evident, e aici o tara de adevar, din pacate distorsionat foarte mult prin prisma judecatii de stanga si chiar de extrema stanga. Asa cum bogatul nu-l va crede niciodata pe sarac, nici saracul nu va intelege ca un om bogat nu este neaparat un ticalos care a facut avere prin matrapazlacuri. si, spunand acestea, gandurile ni se duc obligatoriu spre membrii partidului conservator de odinioara.
Se stie care a fost destinul acestui partid. A numarat in randurile sale oameni atat bogati, cat si luminati, mari patrioti, care au pus mai presus de interesele proprii interesele tarii. Conservatorii au iesit de pe scena istoriei fiindca au inteles ca, intr-un fel, rolul le era ca si incheiat intr-o Romanie aflata, dupa primul razboi mondial, intr-un proces accelerat de modernizare, care nu mai punea accent pe marea proprietate latifundiara, care solicita o reforma agrara eficace, in spiritul vremurilor.
Asa au iesit conservatorii din istorie si putini au fost aceia care le-au apreciat nobletea. Tot conservatorii, in perioada cand s-au aflat la guvernare sau in Parlament, au spus, fara sa sovaie, ca intr-o tara demnitatile se cuvin acordate celor bogati fiindca, daca ajung pe mana sarantocilor, acestia nu vor intarzia sa se capatuiasca. Sa corupa si sa se lase corupti, sa se infrupte din banul public, sa foloseasca respectivul interval petrecut la putere doar pentru a se imbogati, cu alte cuvinte, pun interesele proprii deasupra interesului national.
Nu cunoastem de-a lungul istoriei exemple de oameni politici conservatori corupti. Coruptia in politica a patruns din momentul in care sentimentul nobil dezinteresat, asigurat, desigur, de o avere consistenta, a fost inlocuit de patima arivista, de pofta carieristica, a avut loc o marlanizare a vietii politice in ansamblul ei, in asa fel incat cel care capata o demnitate nu facea decat sa spolieze si nicidecum nu se gandea la ceva mai presus de buzunarul personal.
De aceea faptul ca actualii nostri guvernanti sunt oameni bogati ar trebui sa ne bucure, mai ales ca in coalitie figureaza si un partid autointitulat conservator. Ironia amara face ca lucrurile sa nu stea asa. Una era, bunaoara, bogatia lui Cantacuzino Nababul si alta, sa zicem, este bogatia bosului de la borduri, Videanu. Diferenta e ca de la cer la pamant. Bogatia in trecut avea un caracter nobil si-l situa pe detinatorul ei deasupra aranjamentelor de pe o zi pe alta. Nu idealizam, dar avem datoria sa ne respectam unii dintre inaintasi.
Trecerea de la aristocratie la burghezie tocmai asta a insemnat. Burghezia noastra insa a mai avut timp sa se inroseasca si, asa inrosita, e cu atat mai odioasa decat burghezii care, de exemplu, pe vremea lui Balzac, cand rege era Philippe d’Orleans, faceau averi uriase. Burghezia rosie, care de la Petru Groza s-a tot umflat, iar dupa decembrie 1989 a trait cea mai glorioasa epoca a prosperitatii, a facut din ban un mijloc de santaj, sfidare, obraznicie. De aceea, auzindu-i pe stangistii care vocifereaza impotriva noilor ciocoi, nu putem sa nu le dam dreptate. Cu diferenta ca, daca si ei ar avea posibilitatea sa se imbogateasca, nu s-ar deosebi de cei pe care-i injura.
