Chestiunea comisarului roman a devenit importanta din cauza rivalitatii dintre cele doua Palate. Miza a fost crescuta si de vehicularea numelui Monicai Macovei. Faptul ca artizanul celor mai importante reforme care au facut posibila aderarea la termen era candidatul dorit de Bruxelles a dus la o supraevaluare a importantei postului care ii revine Romaniei.
Dar politica in Europa se face in continuare la nivelul statelor membre si al Consiliilor Europene. Un politician devenit comisar european este scos din politica mare, nationala (cea care conteaza de fapt), asa cum s-a intamplat cu Franco Frattini, ministru influent apropiat de Berlusconi, sacrificat si trimis la Bruxelles sa-l inlocuiasca pe Rocco Buttiglione.
E suficent sa aruncam o privire pe lista cu numele comisarilor de la Bruxelles si europarlamentarilor de la Strasbourg pentru a realiza ca institutiile europene seamana mai degraba cu cimitire de elefanti.
De aceea, in circumstante politice firesti, nu ar fi trebuit sa surprinda trimiterea la Bruxelles a unui Petre Roman, Adrian Severin sau Theodor Stolojan, mai ales ca e vorba de o “improvizatie” care incurca Uniunea Europeana si de o misiune marginala ce va fi oferita la jumatatea mandatului actualei Comisii reprezentantilor Romaniei si Bulgariei. Si este posibil ca Palatului Cotroceni sa-i fi suras chiar si ideea de a-l avea pe Calin Popescu Tariceanu comisar din partea Romaniei. Pentru ca un astfel de post incununeaza onorabil o cariera politica, dar este de cele mai multe ori si ultima etapa a acestei cariere.
Trimiterea Monicai Macovei la Bruxelles ar fi fost doar un act de recunoastere a eforturilor sale. Dar clasa politica romaneasca nu a evoluat suficient pentru a putea recunoaste merite. De o luna asistam stupefiati la atacurile murdare proferate la adresa Monicai Macovei de Dan Voiculescu fara ca premierul sa se delimiteze de josnicia aliatului sau “conservator” pe care l-a sprijinit pe langa liberalii europeni.
Cred ca si Monica Macovei si-ar fi dorit a-i fi recunoscute eforturile printr-un post de comisar european, chiar si in conditiile in care ar fi avut doar o jumatate de mandat la Bruxelles. In ultimii doi ani, Comisia Europeana a fost principalul sau aliat in introducerea reformelor in justitie si combaterea coruptiei si, fara indoiala, Monica Macovei ar fi facut fata cu brio unui post de comisar atragand atentia asupra Romaniei.
Trebuie spus insa ca Monica Macovei nu este nicidecum un personaj consumat sau nesemnificativ al politicii romanesti pe care sa-l poti parca la Bruxelles fara ca reformele din Romania sa aiba de suferit. Prezenta ei este mai importanta la Bucuresti decat la Bruxelles. Sigur, misiunea ei va fi mult ingreunata de acum incolo, pentru ca, odata ce aderarea la termen a fost batuta in cuie, politicienii romani nu vor mai trebui sa tina cont de constrangerile Comisiei Europene. Dar politicienii care incearca sa blocheze drumul Monicai Macovei catre Bruxelles isi fac o socoteala proasta. Caci Monica Macovei a adunat totusi un capital politic urias, care nu a fost inca folosit pe masura in Romania.
Gelu Trandafir, publicist
