Romania se alatura statelor care sustin realegerea lui Jose Manuel Barroso ca presedinte al Comisiei Europene, a spus ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, duminica seara. Sperand ca nu este doar o opinie a ministrului, ci o pozitie asumata oficial si discutata cu presedintele si prim-ministrul, atunci Romania face o miscare isteata.
Joi va incepe Consiliul European de vara, adica adunarea sefilor de guverne din Uniunea Europeana. Principala problema de pe agenda ar trebui sa fie desemnarea unui nou sef al Comisiei Europene. Aparent, ar trebui sa fie simplu: Barroso este candidatul asumat oficial de popularii europeni, dreapta a castigat alegerile europene de saptamana trecuta. Insa nu este atat de usor. De fapt, nu e clar daca acest Consiliu European va desemna un nou presedinte al Comisiei. si nu mai este deloc cert ca va fi Barroso.
Dupa aceste alegeri europene vom asista din nou la un conflict institutional vechi intre Consiliul UE si Parlamentul European. sefii de stat din Consiliu il desemneaza in mod traditional pe seful Comisiei. Doar ca legitimitatea directa a Parlamentului European l-a facut sa caute un rol in aceasta procedura. Tratatul de la Maastricht a acordat in 1993 Parlamentului dreptul de a fi consultat. Cum asta suna vag, Parlamentul a dat o regula de interpretare prin care spunea ca dreptul de a fi consultat inseamna drept de veto, adica Parlamentul putea accepta sau respinge nominalizarea facuta de Consiliu. Aceasta interpretare a fost integrata in Tratatul de la Amsterdam. De atunci avem deci o legitimitate dubla a sefului Comisiei: este desemnat de Consiliu si confirmat de Parlament. Doar ca in Parlament, si nu numai, se impune treptat ideea ca postul de sef al Comisiei ar trebui legat de rezultatele alegerilor europene, deci rolul Parlamentului ar creste.
Daca rezultatul alegerilor europene ar trebui luat in considerare, in practica asta inseamna ca desemnarea de catre Consiliu ar trebui facuta impreuna cu grupurile politice majore din Parlament. si asta nu este doar o discutie teoretica, ci un principiu expres prevazut in Tratatul de la Lisabona. Dar de aici lucrurile se complica. Tratatul de la Lisabona nu este inca in vigoare, deci noua Comisie ar trebui numita acum, pe procedura Tratatului de la Nisa. Aceasta este pozitia Suediei, tara care preia acum presedintia UE. Suedezii vor ca, in cele sase luni cat vor face agenda, sa aiba un presedinte al Comisiei bine instalat, nu unul pe final de mandat, un presedinte care se poate angaja la decizii pe termen lung. De cealalta parte, exista un curent majoritar in Parlament care spune ca desemnarea noii Comisii ar trebui amanata pana dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona (sunt sanse sa se intample asta la toamna, daca irlandezii vor repeta referendumul).
Barroso le-a cerut deja liderilor sa faca nominalizarea in aceasta saptamana, iar nerabdarea sa este de inteles, dat fiind ca grupurile socialist, liberal si ecologist din Parlament par a se alia pentru a vota impotriva sa si pentru a propune un contracandidat in persoana fostului premier belgian Guy Verhofstadt. Cu cat dureaza mai mult desemnarea, cu atat sansele lui Barroso descresc.
Dar deocamdata el ramane favoritul. Romania se alatura deci sustinatorilor intr-un moment in care Barroso are nevoie de asa ceva. Din ce a declarat Cristian Diaconescu nu e limpede daca Romania cere oficial desemnarea comisarului-sef acum, imediat, la Consiliul European care incepe joi. Faptul ca social-democratul Diaconescu a facut acest anunt este si el interesant. Socialistii europeni au respins vehement ideea unui nou mandat pentru Barroso, pe care il acuza ca reprezinta acea ideologie care a provocat criza economica. Nu mi-e clar cum se misca PSD ca partid politic. Va dezerta de la pozitia familiei europene din care face parte?
Il va sustine Adrian Severin pe Barroso in PE impotriva grupului socialist? Ne aflam deci la numai o zi distanta de un Consiliu European cu foarte multe necunoscute. Romania ia initiativa si anunta sprijin pentru Barroso. E un moment bun. Daca o facea mai tarziu, dupa ce se lua o decizie in Consiliu, nu ar mai fi contat. Suntem in pozitia sa cerem ceva in schimb in discutiile din Consiliu si trebuie sa cerem un portofoliu de comisar mai bun decat cel pe care il avem in prezent.
Mai intai, cele doua partide de la guvernare ar trebui sa renunte urgent la a se mai certa pe subiectul cine desemneaza comisarul. Raspunsul este simplu: Guvernul Romaniei. Cum guverneaza impreuna ca parteneri cel putin formal egali, atunci decizia ar trebui luata consensual. Din pacate, nu avem foarte multi oameni de anvergura in Romania si acceptabili atat pentru PDL, cat si pentru PSD.
Poate cea mai buna figura ar face-o acolo Monica Macovei, dar nu cred ca PSD ar accepta-o dupa ce a facut atatea eforturi sa o denigreze tocmai la Bruxelles. La randul sau, PSD ar trebui sa inceteze sa mai avanseze public numele lui Adrian Severin pentru comisar. Severin este inacceptabil pentru PDL si pentru Traian Basescu, deci nu rezista testului consensului in coalitie. In plus, are inclinatia de a sustine public pozitii bizare (l-a facut fascistoid pe H.R. Patapievici pentru ca l-a criticat si a chemat SRI sa intervina in disputa sa cu Monica Macovei), asa ca un comisar Severin ne-ar tine tot in emotii. Putem insa sa avansam niste nume acceptabile pentru ambele partide si care sa poata primi niste portofolii importante?
Chiar inaintea Consiliului European, voi lansa impreuna cu colegii mei de la Centrul Roman de Politici Europene un document in care evaluam numele care circula in spatiul public, propunand o strategie coerenta pentru Romania la acest Consiliu European. I-am retinut atentia lui Barroso. Ce ii cerem?
